S-a stins din viata compozitorul Roman Vlad
Duminică, la Roma s-a stins din viaţă celebrul muzician Roman Vlad (29 decembrie 1919 – 22 septembrie 2013).
Articol de Elena Postelnicu, Corespondent RRA în Italia, 23 Septembrie 2013, 10:44
La 92 de ani, celebrul compozitor Roman Vlad, de origine română şi cetăţenie italiană, dobândită din 1951, pianist şi muzicolog, om de profundă şi vastă cultură, a oferit publicului cititor amintiri ale existenţei sale care îmbrăţişează aproape un secol: întâlnirile sale cu Alfredo Casella, Igor Stravinski, Riccardo Muti.
Copilăria nostalgică din România, studiile din Roma fascistă, întâlnirile cu muzicieni de marcă, marile succese din întreaga lume, sunt povestite de maestrul Roman Vlad cu înţelepciune, realism şi pe alocuri chiar cu umor sau ironie, in cartea "Vivere la musica" ("A trai muzica").
Cu ajutorul muzicienilor Vittorio Bonolis şi Silvia Cappellini, maestrul Roman Vlad a publicat acest volum, dedicat soţiei sale, arheologul Lucia Borrelli.
La Cernăuţi, Roman Vlad şi-a făcut studiile liceale până in 1937, iar apoi pleacă în Italia la Roma, cu o bursă dedicată studiului ingineriei navale, pentru ca pana la urma sa studieze muzica la Academia Santa Cecilia.
S-a impus prin talent şi profesionalism în viaţa culturală a Italiei şi în cea internaţională.
La 36 de ani a fost numit Director al Filarmonicii din Roma, funcţie deţinută in anii 1955–58 şi 1966–1969.
Au rămas celebre creaţiile sale muzicale pentru filmele: Frumuseţea Diavolului (la care a colaborat cu Rene Claire) şi Romeo si Julieta.
In aceeasi perioada, Roman Vlad a avut o colaborare prolifică şi cu Televiziunea şi Radioul italian, unde a realizat importante cicluri de conferinţe despre muzica contemporană, muzica de vals, importanţa muzicii populare şi a folclorului.
După 1955 a fost co-director al Secţiei Muzicale a Institutului "Enciclopedica" şi a colaborat cu Canalul al III-lea al Radiodifuziunii Italiene.
A compus coloana sonoră a peste 20 de filme
Începând din anul 1964 a fost director al Festivalului Internaţional anual Maggio Fiorentina, iar între anii 1968–1972 a fost director la Teatrul Comunal din Florenţa.
Gloria sa a continuat, fiind numit Preşedinte al Societăţilor de Concerte din Aquilana,Ravena şi Ravello.
După 1973, până în l992, a fost director al Teatrului de Operă din Roma şi apoi la celebrul Teatru Scala din Milano.
În 1980 a fost ales Preşedinte al Confederaţiei Internaţionale de autori şi compozitori, funcţie deţinută între anii 1980–1982 şi 1990–1994.
Începând cu anul 1967 a fost co-director al Nuova Rivista Musicale Italiana,între anii 1973–1989 a fost director artistic al Orchestrei Simfonice RAI din Torino.
Între anii 1980–1982 şi 1990–1994 a fost Preşedintele CISAC (Confederation Internationale des Auteurs et Compositeurs), iar din 1987 până în 1993 a fost Preşedinte al SIAE (Societa Italiana degli Autori ed Editori).
A compus coloana sonoră a peste 20 de filme, iar in 1950 a fost răsplătit cu premiul "Nastro d’Argento" pentru partiturile sale cinematografice, printre care se numără "Frumuseţea diavolului", de René Clair (1949), "Ultimele zile ale Pompeiului" şi "Destine de femei", ale lui Marcello Pagliero (1951, respectiv 1953), "Julieta şi Romeo" de Renato Castellani (1953), "Kean" de Vittorio Gassman (1956), "O viaţă" de Alexandre Astruc (1958), "Viaţa lui Leonardo da Vinci" de Renato Castellani (1971),"Tânărul Toscanini" de Zeffirelli (1988), "Verdi" de Renato Castellani (1982).
Pe parcursul lungii sale cariere a primit numeroase recunoaşteri oficiale printre care: Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Academie des Arts et des Lettres în Franţa.
Talentul său muzical s-a transmis şi unuia dintre cei doi fii, Alessio: compozitor şi dirijor, directorul artistic, din 2010, al Teatrului de Operă din Roma.
