Părintele Iustin Pârvu a murit

Părintele Iustin Pârvu, stareţul Mânăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ a fost ultimul reprezentant al generaţiei marilor duhovnici ortodocşi români de secol XX care au suferit de pe urma regimului totalitar comunist.

Numele său se înscrie într-o lungă listă de clerici ortodocşi care au trecut prin închisorile comuniste şi care, după eliberare, au marcat istoria recentă a Bisericii.

Printre ei i-am putea enumera pe părinţii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Daniil (Sandu) Tudor, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş, Roman Braga, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu etc.

Cu toţii au fost nevoiţi să propovăduiască evanghelia în contextul unui regim ostil şi al unei ierarhii aflată, uneori, într-o atitudine echivocă faţă de acesta.

Ascultă vocea duhovnicului Iustin Pârvu, un fragmnet din interviul luat de Isabela Aivăncesei în 2009:

Părintele Iustin Pârvu s-a născut pe 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni din judeţul Neamţ.

Atras de viaţa monahală a intrat ca frate în mânăstire Durău la vârsta de 17 ani. În 1937 a început frecventarea cursurilor de la Seminarul Teologic de la Cernica şi mai apoi se va muta la seminariile teologice din Râmnicu-Vâlcea şi Roman.

Un an mai târziu a intrat ca membru în Frăţiile de Cruce, organizaţie de tineret a Mişcării Legionare. La 21 de ani a despus voturile monahale, fiind hirotonit preot un an mai târziu.

A fost preot misionar în armata română, însoţind trupele noastre pe Frontul de Est între 1942-1944, ajungând până la Odessa. În 1947 a ajuns şeful Frăţiei de Cruce de la Seminarul Sfântul Gheorghe din Roman.

Instalarea regimului comunist i-a adus o condamnare de 12 ani închisoare pe motive politice prin sentinţa nr. 307/10.03 din 1949. Motivele condamnării au fost participările la şedinţele Frăţiei de Cruce, plata cotizaţiilor şi răspândirea unor materiale legionare. A fost arestat în data de 15 mai 1948 chiar din seminarul de la Roman, unde era elev în clasa a XII-a.

A trecut prin temniţele de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Aiud şi prin lagărul de muncă de la Baia Sprie. A fost eliberat odată cu toţi deţinuţii politici în anul 1964. După eliberarea, a munict timp de doi ani ca muncitor forestier.

A fost reprimit în obştea mânăstirii Secu din judeţul Neamţ în anul 1966 unde a slujit ca preot până în 1974. Regimul comunist i-a fixat apoi domiciliul forţat la Mânăstirea Bistriţa din acelaşi judeţ. Aici l-a făsit Revoluţia din decembrie 1989.

Doi ani mai târziu, în 1991, a pus bazele Mânăstirii Petru Vodă, într-o poiană din apropierea satului natal. Câţiva ani mai târziu, la câţiva kilometri distanţă, părintele Iustin a întemeiat şi un schit de maici în care a înfiinţat şi un azil de bătrâni, un orfelinat şi o şcoală pentru copii săraci.

În data de 2 noiembrie 2008 a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

Începând cu anul 2009, părintele Iustin Pârvu s-a implicat activ într-o campanie contra noilor acte de identitate biometrice, lansând şi un apel către ţară care a fost motorul unei vaste campanii de strângere de semnături, depuse ulterior la Parlamentul României.