O altfel de carte despre cruciade 

Cruciadele văzute de arabi este o carte ca un ochean întors: autorul ne propune, nouă, occidentalilor, să ne uităm la cruciade prin ochii arabilor. Ceea ce a presupus din partea lui ample incursiuni în cronicile orientale care acoperă subiectul. „Pentru arabi”, se arată în prezentarea cărții, „secolele XII-XIII au fost o perioadă de eforturi susţinute pentru a respinge invazia brutală şi distructivă a unor hoarde barbare. În timpul domniei lui Saladin, o armată musulmană de nestăvilit, inspirată de profeţi şi de poeți, a reuşit să distrugă cele mai puternice regate cruciate. Amintirea acestei mari şi durabile victorii câştigate de o societate noneuropeană împotriva Occidentului este încă vie în mintea a milioane de arabi.”

Cu toate acestea, procedeul ocheanului întors are limitele sale. Pentru că până la urmă, tot cititorii occidentali sunt cei apreciază felul în care arabii au privit cruciadele. Cartea e pentru un public occidental, scrisă într-o manieră occidentală - ceea ce nu îi scade însă în niciun fel din meritul abordării.

Amin Maalouf ia toată perioada cruciadelor dintre 1096 și 1291 și îi urmărește cu acribie toate ramificațiile importante. Portretele politicienilor zilei, fie că sunt sultani (turci), emiri (arabi) sau împărați (bizantini) sunt realiste și complexe. În lumea descrisă de el, și fără îndoială efectivă în acele secole, împărtășirea unei religii nu garanta alianțele. Nici măcar rudenia, indiferent de religie, nu te ferea de copitele intereselor, atunci când le stăteai în cale. Exemple de frați omorâți de frați sunt la tot pasul, menținerea la putere fiind scopul suprem de fiecare dată. Sau aproape de fiecare dată, excepțiile fiind cu adevărat excepții.

Oricum însă, lectura cărții are trimiteri neașteptate la evenimentele din prezent. Teritoriul cruciadelor, suprapus cu zona Siriei de azi, este unul al conflictelor care nu se mai termină. Și azi, ca și atunci, controlul politic este bunul cel mai râvnit. În Orientul Apropiat continuă să se ciocnească faliile politice ale diferitelor orientări occidentale sau răsăritene.

Recent însă, s-a putut observa, din nou, că nu doar faliile politice se ciocnesc aici, ci și plăcile tectonice, un fenomen care are și depășește vechimea cruciadelor. Se știe că placa tectonică a Peninsulei Arabiei o împinge pe cea a Asiei Mici, ca într-o antrenare simbolică a ciocnirilor politice. Însă nu e doar o antrenare simbolică, e și una concretă care a dus și duce la cutremure catastrofale. Iată mai jos un fragment din cartea lui Amin Maalouf, din care se poate vedea că războiul și cutremurele au făcut mereu parte din acest peisaj revenit recent, din păcate, cu putere în buletinele de știri, odată cu seismul din 6 februarie 2023. În paranteze, sunt precizările mele pentru o înțelegere mai bună a textului.

„La Antiohia, dezertarea lui Dukak (emirul Alepului) provoacă o imensă amărăciune, însă apărătorii nu se dau bătuţi. În primele zile ale anului 1098, deruta se manifestă, în mod ciudat, in tabăra asediatorilor. Multe iscoade ale lui Yaghi Siyan (emirul Antiohiei) au reuşit să se infiltreze printre inamici. Unii dintre aceşti informatori acţionează din ură faţă de rum-i (occidentali), dar majoritatea sunt creştini din oraş care speră să-şi atragă astfel favorurile emirului. Și-au lăsat familiile în Antiohia şi încearcă să le asigure securitatea. Informațiile pe care le aduc sunt încurajatoare pentru populație: în vreme ce proviziile asediaţilor rămân abundente, franj-ii (cruciații) sunt chinuiți de foamete. Morţii din rândul lor se numără deja cu sutele, iar majoritatea cailor au fost sacrificați. Expediția care s-a ciocnit cu armata Damascului avea drept scop tocmai să dibuiască niscaiva oi şi capre şi să prade hambarele. Foamei i se adaugă alte calamități care şubrezesc pe zi ce trece moralul invadatorilor. Ploaia cade din cer fără oprire, justificând porecla trivială de ‘pişăcioasa’ pe care sirienii o dau Antiohiei. Tabăra asediatorilor se bălăceşte în noroi. Şi apoi mai sunt şi necontenitele cutremure de pământ. Oamenii din regiune sunt obişnuiţi cu ele, dar franj-ii se înfricoşează; vuietul rugăciunilor lor se aude până în oraș când se strâng să implore Cerul, crezând că sunt victimele unei pedepse divine. Se spune că pentru a domoli mânia Preaînaltului au hotărât să alunge prostituatele din tabăra lor, să închidă tavernele şi să interzică jocurile de zaruri. Dezertările sunt numeroase, chiar şi printre conducătorii lor.”

Cruciadele văzute de arabi este a doua traducere a lui Amin Maalouf care vede lumina tiparului în 2022 la editura ieșeană Polirom. Prima a fost Identități ucigașe, despre am scris pe site-ul Radio România Actualități. Autor prolific, tradus în peste douăzeci de limbi, Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) a publicat eseuri și romane. În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze. La editura Polirom, Cruciadele văzute de arabi este a zecea traducere din volumele sale.

__________

Amin Maalouf, Cruciadele văzute de arabi, Polirom, 2022, 352 de pagini, format 13x20 cm., preț pe site-ul editurii: 44,95 lei.