”Limba română este viața noastră profundă”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI - Emisiunea ”Matinal” - rubrica ”Apel matinal” - Realizator: Daniela Petrican

Realizator - Daniela Petrican: Continuăm matinalul la Radio România Actualități e Ziua Limbii Române. Se sărbătorește în fiecare an la data de 31 august, ca urmare a unei inițiative legislative aprobate de Parlamentul României în 2013. A fost stabilită la aceeași dată cu sărbătoarea similară instituită în 1990 în Republica Moldova. De asemenea, 31 august este și ziua în care, în 1989, Parlamentul de la Chișinău a votat legea care prevedea revenirea în Republica Moldova la limba română și la grafia latină. Academia Română celebrează astăzi Ziua Limbii Române împreună cu Academia de Științe a Moldovei, printr-o sesiune solemnă care are loc de la ora 11:00 în Aula Academiei Române din București și în Sala Azurie de la Chișinău. Invitat la ”Apel matinal” este academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Bună dimineața!
Ioan-Aurel Pop: Sărut mâna! Bună dimineața!
Realizator - Daniela Petrican: Dacă ar fi să caracterizați limba română în doar trei cuvinte, care ar fi acestea?
Ioan-Aurel Pop: Limba română este viața noastră profundă. Ca români nu putem trăi fără ea, deci e însăși viața noastră.
Realizator - Daniela Petrican: Dar dacă ar fi să le spuneți celor care vorbesc limba română, dar sunt în afara granițelor țării, ce le-ați spune?
Ioan-Aurel Pop: Le-aș spune să nu uite niciodată ceea ce a scris frumos Nichita Stănescu pe urmele unor înaintași, și anume că ”patria mea este limba română”. Milioanele de români care trăiesc în afară și, până de curând, și românii basarabeni, dar milioanele de români care trăiesc în afară nu au o patrie palpabilă, neapărat, care să fie și a părinților lor, a bunicilor lor, a strămoșilor lor. Și atunci ei trebuie să trăiască în limba română, întru limba română, ca și cum limba română ar fi patria lor, să se întâlnească întru limbă română, să vorbească românește atunci când se întâlnesc și să simtă acest sentiment de solidaritate.
Realizator - Daniela Petrican: Conform cercetătorilor, limba română se află între primele 20 în rândul celor aproape 7.000 de limbi vorbite pe planetă. Cum se face că măcar la acest capitol suntem printre primii?
Ioan-Aurel Pop: Știți, aici nu suntem responsabili, noi, epigonii de astăzi, ci oamenii mari culturali, cercetători și oamenii de stat din trecut, care au știut să lucreze pentru binele limbi, au știut să o facă frumoasă și armonioasă.
Ioan Aurel-Pop: Vedeți, la Academia Română de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a lucrat la Dicționarul Tezaur al Limbii Române. Acesta este gata, are aproape 200.000 de cuvinte, ele sunt mai multe, dar 200.000 sunt cuprinse în câteva zeci de volume. Și faptul acesta a înscris limba română între marile limbi ale lumii. Dar clasamentul de care vorbiți, că astăzi trăim într-o lume a clasificărilor, a clasamentelor, care se cheamă mai nou ”rankinguri”, ca să nu mai vorbim neapărat românește, clasamentele acestea sunt complexe și cuprind mai multe, mai mulți parametri. De exemplu, literatura unei limbi, formele de comunicare, prezența limbii pe mijloacele acestea moderne de difuzare în masă, traducerile din română în limbi străine și din limbi străine în limba română și toate acestea plasează limba română între marile limbi are planetei. Între aceste 20 de limbi sunt patru limbi romanice și între ele este și limba română.
Realizator - Daniela Petrican: Și presa joacă un rol important în viața limbii române. Am spus viața, pentru că, așa cum ați amintit și dumneavoastră, este o limbă vie ce trăiește în și prin noi. Cât de contaminată este limba română? Ați spus ceva mai devreme.
Ioan Aurel-Pop: Este contaminată. Dar îngăduiți-mi să spun un cuvânt despre presă. Presa românească, de la originile sale, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea până astăzi, a contribuit la culturalizarea acestui neam, la școlarizarea lui chiar. Unii au învățat din ziare și din reviste să scrie și să citească. Deci presa a avut un rol fundamental. Astăzi, mijloacele de difuzare în masă sunt însă foarte, foarte variate și complexe. Unele nu au neapărat un rol pozitiv, pentru că promovează în limba română termeni luați din alte limbi și o poluează. Limba trebuie și apărată, să știți. Limba trebuie și protejată. Ea nu trăiește singură în sine. Poporul care vorbește limba română trebuie să apere limba română, altminteri rămâne ca o grădină fără grădinar. Academia Română, Academia de Științe a Moldovei sunt două instituții care patronează cumva limba și încearcă să o apere. Sigur, ea este un organism viu, trăiește și în sine, și de la sine şi respinge singură, cel puțin până acum așa a fost, limba a respins singură exagerările, neologismele nepotrivite, expresiile preluate din alte limbi. Și ar trebui și noi să ne ferim să exagerăm și să împrumutăm din alte limbi doar ceea ce este strict necesar. Și atunci când vorbim engleză, firește, să folosim termeni englezești, când vorbim franceză, termeni franțuzești, dar când vorbim românește e bine să revenim la limba aceea despre care poetul Alexei Mateevici zicea că e "limba vechilor cazanii care o plâng și care o cântă pe la poarta lor, țăranii". Poporul acesta, prin țărani, care reprezentau până nu demult peste 90% din populație din poporul român, țăranii aceștia au păstrat frumusețea și puritatea limbii. Azi nu mai e de ajuns atât și din pricina asta academiile intervin și normează într-un fel limba, care însă are viața ei.
Realizator – Daniela Petrican: Există două categorii de public: unul care respinge total neologisme precum job, weekend, hub sau hotspot, alţii care le folosesc peste măsură. Ce le-ați spune și unora și altora?
Ioan-Aurel Pop: Le-aş spune ceea ce au zis romanii cândva, înaintașii noștri: "Aurea mediocritas" - "calea de mijloc e cea de aur". Trebuie să preluăm termenii, dar eu nu înțeleg de ce în România actuală, când se organizează un eveniment cultural, muzical, o sesiune de comunicări chiar sau orice fel de eveniment, titlu se dă în engleză. Uitați-vă la firmele de pe străzi. Majoritatea sunt în engleză sau în alte limbi. Ar trebui să le folosim și pe acestea, eu n-am nimic împotriva lor.
Realizator – Daniela Petrican: Da, pare că este mai uşor să comunicăm în altă limbă.
Ioan-Aurel Pop: Dar vreau să vă spun un lucru. Să dăm traducerea în limba română. Să nu vă supărați pe mine. Gradul de cultură generală s-a redus după părerea mea în ultimii ani, pentru că educația e așa cum este. Și atunci, de ce să știu eu cum se zice în engleză și să nu pot traduce în limba mea pentru că nu mai știu limba mea cumsecade. Tot ceea ce apare pe teritoriul României, în orice limbă, ar trebui tradus și în limba română. E un lucru firesc. El se întâmplă în toate țările aproape ale Uniunii Europene.
Realizator – Daniela Petrican: Dar asta nu înseamnă că se întâmplă ceva şi în şcoală sau poate că nu se mai întâmplă ceea ce trebuie în şcoală?
Ioan-Aurel Pop: E adevărat. În școală, indiferent de regimurile politice prin care a trecut Țara Românească de extremă dreaptă, de extremă stângă, de la fascism până la comunist, limba totuși a fost prețuită. Limba e un mijloc de comunicare situat deasupra partidelor, deasupra ideilor politice, deasupra certurilor, disputelor și așa mai departe și atunci, astăzi se vede un anumit dispreț, poate cuvântul e prea tare, pentru limbă. De aceea ar trebui, de când sunt mici, copiii să nu lipsească niciodată de la disciplina Limba română sau mai târziu Limba și literatura română. Astăzi văd că se preferă în unele medii expresia Limba de/și comunicare. Nu, limba de/și comunicare e o găselniță neocomunistă. Limba noastră este Limba română. În România se comunică, în primul rând, prin limba română și prin limbile minorităților acolo unde este cazul, dar limba oficială a acestui stat este Limba română. Și atunci, dacă plecăm de la această premisă, ea trebuie cultivată în școală nu numai cu tenacitate, cu oameni deosebit de bine pregătiți, dar și cu dragoste de ea, cu sufletul. Am auzit că nu se mai învață versuri. E total greșit. Versurile sunt podoaba limbii. Și atunci elevii ar trebui să rețină și câte o strofă din Eminescu, din Blaga, din Tudor Arghezi, din George Coșbuc. Aceste apropieri de limbă creează, ceea ce vă spuneam eu, dragostea de limba noastră. Și când te duci în străinătate și ești obligat să trăiești acolo ani de zile sau chiar pentru totdeauna, prin limba română îți mai aduci aminte "cum bat în geamul razele de lună" sau "de ce streșini vechi, casele în lună ridică" - cum zicea Eminescu. Poți să înțelegi vibrația acestui popor chiar dacă ești departe și faptul se poate realiza doar prin cunoașterea corectă a limbii. Noi credem că dacă suntem români, moștenim limba de la înaintași. Nu e adevărat. Limba se învață de la mamă, de la bunici, de la rude, după aceea de la școală. Și e un efort extraordinar de a învăța limba. Și dacă o înveți bine, dobândești un lucru extraordinar, care azi e aproape uitat: simțul limbii. Știi când trebuie să scrii cu doi de i sau cu trei dei. Îți dai seama când trebuie să desparți cu liniuță "sa", ca să nu scrii mama sa, despărțit ș.a.m.d. Simțul acesta al limbii este o învățătură, se dobândește prin exercițiu.
Realizator – Daniela Petrican: La Biblioteca Academiei Române este deschisă până mâine doar o expoziție cu exponate rare. Ce astfel de exponate putem vedea dacă ajungem acolo? Dați-ne câteva exemple?
Ioan-Aurel Pop: Da. E într-adevăr un lucru special și de aceea nu poate sta deschisă mai mult. De la peceți și documente de la Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Vasile Lupu, Matei Basarab și alții. Deci, peceți și hrisoave, până la opere de artă de: Albrecht Dürer, Lucas Cranach, Francisco Goya sau, să zicem, impresioniștii francezi aproape toți: Matisse, Toulouse-Lautrec, iar dintre români, de la Theodor Aman și Nicolae Grigorescu, până la Luchian, Tonitza, Petrașcu, ca să mă opresc la tablouri. Pe urmă, din colecția noastră numismatică, care e una dintre cele mai mari și mai bogate din Europa, 200.000 de piese, există monede din metal prețios începând cu Octavian Augustus și până la Constantin cel Mare, trecând prin toţi împăraţii importanți ai Imperiului Roman care au emis monede. Gândiți-vă dumneavoastră ce tezaur. 14 milioane de piese de la cărți rare, de pildă un manuscris grecesc de la anul 1.000, din secolul al XI-lea, nu mai vorbesc de documentele noastre, primele mărturii narative în limba română, ”Codicele Voronețean”. De pildă, ”Proclamația de la Islaz” în original și manuscrisul operei lui Nicolae Bălcescu "Românii sub Mihai Voievod Viteazul". Toate sunt comori ale culturii românești, iar Biblioteca Academie și, prin ea, Academia este depozitara celei mai mari comori culturale a poporului român. Trebuie conștientizați oamenii politici, guvernanții, administratorii acestei țări că zestrea asta n-am făcut-o noi, epigonii, cum ar fi zis Eminescu, ea vine de la înaintași și trebuie să o transmitem mai departe urmașilor, iar fără sprijin acest lucru nu se poate. Prin urmare, cine dorește să vadă, poate azi să vadă niște comori expuse, care nu pot fi expuse mult, pentru că au nevoie de lumină specială, de temperatură specială, sunt opere perisabile. Noi le păstrăm ca pe niște sfinte moaște și trebuie să le transmitem mai departe.
Realizator - Daniela Petrican: Opere care pot fi văzute, spuneam, până mâine, 1 septembrie, în intervalul orar 9:00 - 14:00, intrarea fiind gratuită la Biblioteca Academiei Române. Mai am o întrebare pentru dumneavoastră, simplă, scurtă, pe ascultători i-am întrebat, astăzi, despre un regionalism preferat, aveți și dumneavoastră unul?
Ioan-Aurel Pop: Da, am și eu unul. De pildă, rânduială, buna rânduială. De la bunicii mei am auzit și de la părinți că lucrurile trebuie făcute în bună rânduială şi că trebuie să umblăm prin lume cu grijă, cu atenție, ca să nu tulburăm existența lumii. Regionalismele noastre, arhaismele și chiar graiurile regionale și dialectele limbii române sunt de o bogăție excepțională. Ele trebuie păstrate. Să nu ne ferim, dacă vorbim limba literară, să vorbim și în grai, atunci când este cazul, pentru că din graiurile noastre se extrage seva pentru limba literară, cel puțin din secolul al XVI-lea încoace, de la Diaconu Coresi.
Realizator - Daniela Petrican: Vă mulțumesc pentru această discuție! Invitatul "Apelului matinal" a fost academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.