Lacrima lui Brahma

Lectura aventurilor de călătorie ale lui Radu Polizu mi-a creat în minte două asocieri livrești. Una este cu scrierile lui Salman Rushdie, a cărui imaginație aterizează și pleacă liber de pe realități, trăind mai mult prin eterul plăsmuirilor. Radu Polizu însă nu are nevoie de imaginația lui Rushdie pentru a-și scrie cartea, ci doar de aparatul de filmat al amintirii riguroase care trebuie să urmărească doar realitatea a ceea ce a văzut cândva cu proprii ochi. Aceasta este posibil pentru că subiectul relatărilor sale este India, o lume care niciodată nu se oferă ca atare, ci e mereu intermediată de sariul policromatic al obiceiurilor, credințelor și superstițiilor derutante. Cealaltă asociere a fost cu scrierile lui Bruce Chatwin, probabil întemeietorul genului modern al jurnalului de călătorie cu a sa În Patagonia, apărută în românește tot la Polirom, în 2015. Aceeași împărțire în capitole scurte, ordonate de regulă de traseul parcurs, cu text subîntins de nervuri narative între care se află umplutura colorată a observațiilor călătorului. Ca și Chatwin, Radu Polizu mărturisește că trăiește ca să călătorească, că își vede slujba și locul decretat drept acasă în funcție de câtă călătorie poate converti din ele.

Cu atât mai interesant este ceea ce a potențat la Radu Polizu dorința lui de călătorie: tinerețea petrecută în bună parte în comunism. Din întemnițata Românie comunistă în care s-a născut, el nu a visat reforme politice, evadări profesionale, libertăți civice. El voia doar să călătorească, aceasta fiind forma sa de disidență. În cele din urmă, a plecat din țară înainte de 1989, fără ajutorul eliberator al revoluției. Și cu naturalețea cu care cineva își împlinește menirea, a început să călătorească în toată lumea. Iar dacă Chatwin a scris o carte, Radu Polizu a început să scrie la un blog destinat celor ce vor să vadă lumea cu ochii lor, nu doar prin ochelarii turistului.

Dintre toate țările pe care le-a bătut cu piciorul, fără bilete luate în avans, rezervări la hotel sau prieteni sunați în prealabil, India ocupă un loc privilegiat. Neconformă turistic, prin mirosurile, mizeria, căldura, praful, haosul și obiceiurile ei incomprehensibile, India este provocarea supremă pentru călătorul care vrea să se lasă pierdut în locul pe care îl vizitează. Precum Rushdie, care a plecat cu soția ca să se lase impregnat de locurile natale înainte de scrie Copiii din miez de noapte, și Radu Polizu pleacă împreună cu soția într-o călătorie indiană jumătate reală, jumătate imaginară prin întâlnirile cu oamenii și poveștile lor. Merg prin țară cu un ghid-taximetrist, se lasă purtați prin traficul rutier în care accidentele mortale sunt la fel de naturale precum ploaia, petrec nopți cu sătenii întâlniți pe drum, intră în procesiunile rituale ale credincioșilor, contemplă mizeria castei inexistente a intangibililor și măreția asceților, dau de un înțelept cu un singur discipol, un băiat din Pantelimon, se scaldă în apele sfinte ale hindușilor, le ascultă poveștile și le consemnează. Sunt lucruri pe care nu le poți vedea din autobuzul cu etaj londonez și la care nu accezi până nu te impregnezi cu mirosul de mâncare, hoit și excremente, un miros ajuns cel mai necruțător gardian al lumii indiene din fața căruia cei mai mulți fac cale-ntoarsă.

Numai după ce parcurgi acest drum inițiatic al călătorului poți da cu propria minte de înțelesul gesturilor pe care le vezi. Căci îi vezi pe indieni cufundându-se extatici în apa unui lac, dar poți ști ce e în mintea lor când fac așa ceva? Însă un călător ca Radu Polizu poate atunci când scrie despre lacul primordial de dinaintea creației:

„O altă legendă spune că o lacrimă din ochiul lui Brahma a căzut aici înainte de începutul timpului, formând marele lac Pushkar situat în mijlocul oraşului. Înconjurat de ghat-uri religioase - trepte care coboară în apă -, Pushkar a reprezentat, timp de secole, lacul sfânt al Creatorului, unde pelerinii hinduşi din diverse secte veneau să se scalde. Există 52 de ghat-uri, fiecare dintre ele aşezat în faţa unui templu încoronat cu o cupolă albă. De pe acoperişurile lor scăldate în soare, maimuţe zburdalnice săreau între clădiri sau pe terasa văruită în alb de la baza lor, sincronizate ca într-un spectacol de la Cirque du Soleil.

În centrul oraşului se află templul Brahma-ji, invadat de pelerini care se roagă din exterior la statuia cu patru capete de pe altar. Acesta este cel mai sfânt templu dedicat lui Brahma din India şi doar sannyasi au acces în zona lui sacră. Aceşti asceți religioşi care au rupt toate legăturile cu lumea, renunţând la orice interacțiune socială, îşi fac simbolic propriile înmormântări în timpul vieții.”

Radu Polizu scrie domol, inspirat probabil de curgerea Gangelui care mângâie fiecare cotitură a vadului său. Frazele sunt ca jurnalistice, cu maximă bunăvoință către obiectivitate. La trădează însă o simpatie și o empatie față de lumea indiană, acolo unde, pentru autor, oamenii par să trăiască după un cod al veșniciei pierdut pentru restul omenirii.

Imensității teritoriale a Indiei îi corespunde o imensitate mintală. Ici și colo, percepi câte ceva despre India, dar nimic din ceea ce ar reprezenta întregul ei. Am auzit de India din povestea de dragoste a lui Mircea Eliade. Am auzit de India, țară a contrastelor, a sărăciei extreme, dar și a opulenței extreme. De India, „cea mai mare democrație a lumii”, care totuși se asociază în BRICS cu Rusia lui Vladimir Putin și China lui Xi Jinping și în care totuși Narendra Mori cârmuiește cu autoritate. De India, țara care a furnizat occidentului specialiști de calibru în IT și alte domenii științifice și țara în care mai nou marii maeștri la șah răsar ca ciupercile după ploaie. Dar și de India unde schimbările climatice fac victime în mahalalele deja răvășite de boli și de lipsa îngrijirii medicale moderne, de India în care violul poate fi atât de greu de pedepsit și și mai greu de repudiat social. Cartea lui Radu Polizu este o altă ocazie de a surprinde „India incredibilă”, chiar dacă tot parțial: pentru că percepția în acest caz vine de la un supraviețuitor din specia aproape dispărută a exploratorilor.

___________________

Radu Polizu, Printre zeii goli. India, între extaz și miracol, editura Polirom, Iași, 2023, 220 de pagini, 34,95 lei, format 13x21 cm.