Istoricul Carol Iancu despre cartea lansată la Târgul de Carte Gaudeamus

Editura Hasefer a prezentat, la Târgul de Carte Gaudeamus, volumul "Miturile fondatoare ale antisemitismului din antichitate până în prezent."

Carol Iancu, evreu originar din Hârlău, profesor de istorie la Universitatea Paul-Valéry-Montpellier şi profesorul Andrei Marga, fost ministru, au participat la la ICR Tel Aviv la dezbaterea despre miturile fondatoare ale antisemitismului din Antichitate până în prezent moderată de Cleopatra Lorinţiu.

Autorul, istoricul Carol Iancu, a lansat cartea şi în Israel, unde a stat de vorbă cu corespondentul RRA Dragoş Ciocîrlan. Vă prezentăm o parte din interviul acordat pentru Radio România.

Carol Iancu: Care sunt miturile cele mai importante care au putut trece de la o epocă la alta, de la o civilizaţie la alta, adică s-au reciclat? Ce înţeleg eu prin mit? Pentru că mitul este o expresie puţin cam elastică, şi Mircea Eliade a scris o carte despre mituri. Aici e vorba în sens de ficţiune.

Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Deci nu e vorba de legendă?
Carol Iancu: Nu, nu e vorba de legendă, e vorba de o ficţiune, de un lucru complet fals, dar în care, din păcate, oamenii cred şi, din această perspectivă, am încercat să văd cum aceste mituri... ce au adus aceste mituri, din păcate, în ceea ce priveşte relaţiile dintre evrei şi naţiuni. Şi prima întrebare care trebuie să o punem - "obraznică" - dacă într-adevăr evreii sunt persecutaţi peste tot şi în toate timpurile? Poate există ceva la evrei, care dă naştere la această aversiune. Avem dreptul să punem o aşa întrebare. Răspunsul este imediat: antiiudaismul, ura - cea mai îndelungată ură din istorie - a apărut numai în două tipuri de civilizaţii: în creştinism şi în islam. În aceste două civilizaţii, evreii au jucat un rol extrem de important, dintr-o serie întreagă de puncte de vedere, economic, cultural şi chiar politic, la epoca modernă, dar în acelaşi timp, s-a dezvoltat, într-adevăr, un sentiment de aversiune. În ceea ce priveşte Antichitatea, trebuie spus, deci în primul rând, au fost civilizaţii în care, unde antiiudaismul nu a existat. În China, în India... şi ultimii evrei indieni negri au făcut alia, au venit în Israel. Trebuie spus, chiar înaintea apariţiei creştinismului, a existat un fel de antiiudaism şi eu definesc antisemitismul printr-o formulă matematică. Antisemitismul egal antiiudaism plus rasism. Exista înaintea apariţiei creştinismului un fel de antiudaism care se explică ca o opoziţie a unor mari imperii păgâne faţă de o mică minoritate monoteistă, pentru că evreii "au inventat" un Dumnezeu transcendent şi imanent, peste tot prezent şi nicăieri materializat, Dumnezeu care este spirit. Anumite populaţii păgâne nu puteau înţelege atunci acest lucru. Două mituri care sunt interesante de semnalat, cică evreii ar descinde din leproşi, deci din acest punct de vedere nu putem să ne apropiem de ei, pentru că se credea că lepra este o boală contagioasă, în plus, au anumite moravuri speciale, din când în când, îngraşă un străin şi la fiecare şapte ani, cifra şapte e interesantă, l-ar sacrifica la Templul de la Ierusalim. Mă rog, astea sunt câteva mituri care s-au menţinut în creştinism. Când apare creştinismul, deci acest antiiudaism devine un discurs teologic. Cu alte cuvinte, trebuie să fim foarte atenţi, nu e vorba de toţi creştinii, dar un anumit curent al bisericii, în loc să pună în faţă că originile creştinismului, rădăcinile lor se află în iudaism, că Iisus Hristos a fost, că Fecioara Maria, că profeţii, că tot ceea ce se numeşte Vechiul Testament, eu personal nu utilizez acest cuvânt, pentru că este nici vechi, nici testament. Spune prima alianţă, efectiv acest lucru s-a transmis. Eh, un anumit curent al bisericii a inventat o serie întreagă de mituri. Mitul cel mai grozav este Mitul deicidului, că evreii l-ar fi răstignit pe Iisus Hristos. Nu cunoaştem decât prea puţin, apropo de procesul lui Iisus Hristos. Cunoaştem bine procesul lui Ioana d'Arc, dar ce cunoaştem din acest proces? Ceea ce ştim şi ceea ce nu s-a arătat, nu s-a accentuat îndeajuns este că cei care l-au condamnat şi metoda de omorâre au fost romanii, deci evreii au fost acuzaţi în masă. Evreii, unii evrei şi efectiv, iată cum acest mit teribil, la acest mit se adaugă un alt mit care a fost dezvoltat de anumiţi prinţi ai bisericii şi în special Ioan Hrisostom, supranumit Gură de Aur, care era un pamfletar extrem de virulent. El spune aşa, că vedeţi evreii sunt împrăştiaţi în lume, deoarece au fost pedepsiţi ce i-au făcut lui Iisus Hristos şi, în plus, nu au devenit creştini. Iarăşi este un mit. De ce? Atunci când Iisus Hristos apare în istorie, diaspora evreiască exista de secole şi secole, secolul al VIII-lea, al VI-lea, exilul babilonian. Deci nu se poate afirma acest lucru care este numai un mit teologic. Faptul real este că exista o diaspora cu multe secole înainte.
Reporter: În secolul XIX apare ideea de rasă.
Carol Iancu: Dacă apare ideea de rasă, se trece foarte rapid la rasism. O serie întreagă de ştiinţe noi apar în secolul al XIX-lea. Antropologia istorică, genetică, sociologia, statistica, şi aceste ştiinţe noi trebuiau să ne ajute să înţelegem mai bine omul ca atare, dar o parte au fost denaturate şi atunci, imediat de la ideea de rasă, ajungi la rasism. Ca şi la animale sunt multe categorii. Sunt oameni albi, sunt oameni roşii, oameni negri, oameni galbeni. Deci sunt rase. Da, dar aici va fi o ierarhizarea a raselor, şi atunci evreii vor fi consideraţi ca un amestec de rase inferioare şi acesta e marele pericol. Aici e vorba de gânditori, între ghilimele, aşa-zişi gânditori, o serie întreagă de personalităţi, germani, nu personalităţi, mă rog, ci de pseudofilozofi, pamfletari, acesta e cuvântul, era cazul lui Wilhelm Marr care a scris un pamflet intitulat "Victoria iudaismului asupra germanismului", el utilizează pentru prima dată cuvântul de antisemitism şi atunci eşti declarat ca rasă evreu. Noi ştim că este un mit. Nu există rasă evreiască, nu există rasă românească, rasă franceză, există numai o specie umană, cum spunea şi Einstein. Dar acest lucru este teribil. Iată de ce. Vom putea arde la Auschwitz, călugări, călugăriţe, pentru că au doi-trei membri ai familiei printre bunici care erau de origine evreiască. Cu alte cuvinte, ideea religioasă se suprapune ideii de rasă şi acest lucru este absolut cel mai nociv și el a dat naştere unor lucruri extrem de teribile.
Cat de importanta este educaţiei în spiritul unei convieţuiri ?
Carol Iancu: Istoria evreilor... Nu trebuie dintr-o dată vorbit numai despre Shoah, numai despre Holocaust. Trebuie arătat că, timp de secole, evreii şi creştinii şi în anumite ţări musulmane au trăit într-o bună convieţuire. Trebuie cunoscută istoria evreilor care au contribuit în toate domeniile în diferite ţări. Pentru cazul României, începând din Evul Mediu, ce au făcut evreii, cum au convieţuit ş.a.m.d. Un mare efort în domeniul învăţământului, un rol pentru profesori şi un rol pentru jurnalişti. Eu cred că jurnaliştii care fac sau desfac uneori chiar opiniile publice au un rol etic şi moral în această perspectivă