În aşteptarea Sânzienelor

Potrivit tradiţiei populare, noaptea ce precede aceastã zi este una magicã - minunile sunt posibile, forţele benefice, dar şi cele negative, ajung la apogeu. În Moldova, creştinii ortodocşi se roagã la moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava în speranţa cã vor scãpa astfel de necazuri şi de boli.

Legendele spun cã Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trãiesc prin pãduri. Ele apar noaptea, de obicei în numãr impar, se prind în horã şi 'dau puteri' deosebite florilor şi buruienilor, acestea cãpãtând proprietãţi vindecãtoare.

De asemenea, Sânzienele reprezintã şi un prilej de întâlnire a tinerilor care doresc sã-şi uneascã destinele, o sãrbãtoare a iubirii, cinstitã cum se cuvine, cu cântec şi joc. În ajunul Sânzienelor, fetele şi bãieţii care urmeazã a se cãsãtori se adunã la cãderea serii în sat. E veselie, voie bunã şi toatã lumea e cu sufletul deschis.

Sãrbãtoarea Sânzienelor este legatã şi de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecunditãţii. ţãranii gospodari aşazã câte un spic de grâu pe grindã sau în şurã în speranţa ca pânã la acea înãlţime sã li se adune grânele pe care le vor recolta.

În anumite situaţii, când oamenii le nesocotesc ziua, Sânzienele pot deveni distructive: stârnesc furtuni şi vijelii, aduc grindinã, lovesc pe cei pãcãtoşi cu boala numitã 'luatul cu Drãgaica', lasã câmpurile fãrã rod etc.

În mitologia românã sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Mãiastre, Împãrãtesele Vãzduhului şi încã multe altele, în funcţie de regiune.

Serbarea Sânzienelor sau Drãgaicelor este denumitã în limbaj popular şi Amuţitul Cucului. Cucul cântã doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primãvarã (care coincide cu sãrbãtoarea religioasã Buna Vestire sau Blagoveştenie), pânã la solstiţiul de varã - Sânziene (sãrbãtoarea Sfântului Ioan Botezãtorul - 24 iunie). Când cucul înceteazã sã cânte înainte de Sânziene înseamnã cã vara va fi secetoasã.

Noaptea de Sânziene este magicã, atunci se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pãmânteanã. Pentru aceasta se fac practici de pomenire a morţilor numite Moşii de Sânziene, când se dereticã mormintele, se pun flori, se aprind lumânãri şi se dã de pomanã la cimitir.