Fizicianul Dragomir Hurmuzescu: primele cuvinte la Radio România

La Radio România, primele cuvinte rostite în 1928 au fost ale preşedintelui de atunci, fizicianul Dragomir Hurmuzescu.

În urmă cu 87 de ani, în ziua de 1 noiembrie 1928, la ora 17:00, a început să emită Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România.

Primele cuvinte în eter au fost rostite de preşedintele de atunci al instituţiei, fizicianul Dragomir Hurmuzescu.

Radio România a devenit astăzi cea mai importantă instituţie media din ţară, prin numărul de ascultători care aleg zilnic programele posturilor corporaţiei, prin campaniile în care se implică şi prin proiectele culturale de anvergură pe care le dezvoltă.

Gragment din emisiunea "Bună dimineaţa, România!" - Realizator: Gabriel Bassarabescu

Realizator: 1 noiembrie, o zi foarte importantă pentru Radio România. Istoria Radio România este fascinantă şi încercăm să marcăm câteva puncte importante. În această dimineaţă ne ajută să facem acest lucru Silvia Iliescu, colega noastră de la Grupul de Istorie Orală al Agenţiei RADOR.

Silvia, te rog frumos, ajută-ne să înţelegem ce a însemnat Radio România atunci, în 1928, şi cum a devenit o instituţie fundamentală a statului român.

Silvia Iliescu: Instituţia Radioului a fost înfiinţată mai devreme, la 22 decembrie 1927, acesta este actul de naştere al instituţiei. 1 noiembrie 1928 este prima emisiune de la radio, un discurs al lui Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei şi primul director.

Realizator: În afara acestui discurs, istoric, am putea spune, ce a mai fost cuprins în programul radio la 1 noiembrie 1928?

Silvia Iliescu: Muzică, a avut un buletin de ştiri, a avut un buletin meteo. În acel moment şi în primul an instituţia Radioului a avut aproximativ o duzină de oameni, cu portar cu tot. Toţi erau foarte pasionaţi şi există o povestire a lui Dem Psatta, care era actor la Cluj şi care îşi amintea că în 1929 mergea pe strada Fântânii, pentru că aşa se numea pe vremea aceea strada General Berthelot, şi la un moment dat a fost strigat de la etaj de cineva care i-a spus, "Nu vii să ne citeşti ceva de Eminescu? Că aveam o conferinţă la radio şi lipseşte conferenţiarul". El zice, "Da, am acceptat" şi pe urmă avea să rămână ani de zile în radio şi la teatrul radiofonic şi crainic la ştiri.

Realizator: A fost, evident, un început romantic, dar sunt convins că responsabilitatea i-a marcat pe toţi aceia care au pornit în echipa iniţială şi toţi cei care au venit după aceea au avut acelai spirit.

Silvia Iliescu: Nu prea existau oameni de cultură, de artă sau de ştiinţă care să nu se perinde în faţa microfonului de radio. Ori că aveau emisiuni, ori veneau în chip de colaboratori, mai toţi treceau pe la radio. Nicolae Iorga din 1929 a început să conferenţieze la radio. Profesorul Iorga venea şi vorbea liber, deşi la un moent dat i se cerea să aducă conferinţa scrisă, ca să nu depăşească timpul, dar profesorul Iorga avea o minte atât de dezvoltată încât divaga şi întotdeauna îşi depăşea timpul de emisie. La sfârşitul anilor '30 au putut fi dedicate câteva ore ditr-o zi unui domeniu şi la un moment dat era o discuţie că sunt prea puţine, proporţional cu celelalte emisiuni, emisiunile dedicate ţăranilor, motiv pentru care directorul programelor, Gheorghe B. Mugur, a făcut nişte modificări în program.

Realizator: Propaganda comunistă ne-a îndepărtat mult de realitatea acelei perioade, pe care, desigur, trebuie să o recunoaştem cu bunele şi cu relele ei. Erau foarte multe sate care nu aveau încă electricitate şi totodată un aparat de radio costa destul de mult. Cu toate acestea, ţăranii aveau sub o formă sau alta acces la ceea ce însemna minunea Radio România.

Silvia Iliescu: Există fotografii pe care le-am găsit în revistele vechi ale radioului care arată grupuri mari de ţărani aşezate în jurul unui aparat de radio care ascultau cu interes. Nu numai în aceste fotografii se poate vedea acest lucru, să zicem că ar fi o propagandă, dar există mărturii ale unor intelectuali sau chiar oameni de la ţară care îşi amintesc cum se îngrămădeau cu toţii în curte, în prispa casei învăţătorului, şi ascultau radio.