EXCLUSIV RRA: Interviu cu directorul Festivalului Enescu, dirijorul Cristian Măcelaru

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI ( 22 septembrie, ora 12:09) - Emisiunea "Prietenii de la Radio" - Realizator: Daniela Mihai - Ascultăm un interviu realizat de Pompilius Onofrei cu directorul Festivalului Enescu, dirijorul Cristian Măcelaru, care va susține în cadrul secțiunii ”Mari Orchestre ale Lumii”, concertul serii de la Sala Palatului, alături de Orchestra Națională a Franței, a cărui dirijor principal este.
Reporter: Nu doar Rahmaninov și Enescu, dar orchestrele, națională a Franței, pe care o conduceți din oficiu, domnule Cristian Măcelaru, dar și Orchestra Română de Tineret sunt reunite în această seară pe scena Sălii Palatului pentru un concert absolut extraordinar.
Cristian Măcelaru: Da, într-adevăr este concertul cu Simfonia a III-a a lui George Enescu, care pentru mine este o capodoperă artistică completă. Şi am spus de multe ori acest lucru, îl repet și acum. Nu iubesc muzica lui Enescu pentru că sunt român, o iubesc pentru că sunt artist, pentru că e atât de frumos concepută, gândită și din punct de vedere intelectual, dar și din punct de vedere emoțional, din punct de vedere sentimental. Este o muzică atât de frumoasă, de bogată, de profundă. Singura problemă pe care o am e de fiecare dată când dirijez Simfonia a III-a durează cam trei sau patru luni după concert ca să îmi iasă din minte, să nu mai fie acea obsesie a fiecărui motiv muzical care îmi rămâne în minte pentru toată durata timpului. Dar este o simfonie...
Reporter: Asta este o mărturisire.
Cristian Măcelaru: Da, este o mărturisire, pentru că ăsta e lucru cel mai greu. Când dirijez fiecare moment în care sunt treaz aud un motiv din simfonie, îl aud în ureche tot timpul, dar e o muzică superbă. Şi vorbind de muzici superbe, m-am gândit că trebuie neapărat un concert care să balanseze bine programul ar fi Rahmaninov, pentru că este un concert foarte cunoscut, e muzică matură, care e profundă, iar pianistul Kirill Gerstein care e iarăși un solist cu care colaborez des, pe care îl apreciez foarte mult și care cântă acest concert extraordinar de frumos.
Reporter: Numărul doi.
Cristian Măcelaru: Numărul doi, exact, vorbesc de numărul doi. A fost uniunea chiar perfectă între Rahmaninov-Gerstein, Orchestra Națională a Franței, Enescu. Iar apoi în final vom cânta...
Reporter: Unirea cu publicul, într-un fel.
Cristian Măcelaru: Unirea cu publicul și un cadou din partea noastră, din partea mea personal, pentru că e important acest lucru, Rapsodia I a lui George Enescu. De ce am insistat să fac acest lucru cu Orchestra Națională a Franței? Din două motive: În primul rând, noi suntem pe parcursul înregistrărilor compozițiilor lui Enescu pentru orchestră și am terminat primul pas, care a fost primele trei simfonii și cele două rapsodii, deci orchestra cunoaște muzica foarte bine. Iar apoi am gândit și faptul că Enescu, studiind la Paris, locuind la Paris foarte mulți ani, a fost foarte, foarte influențat de stilul și de tradiția foarte specifică franceză, inclusiv de faptul că în manuscrisele lui, în partiturile lui toate indicațiile sunt în franceză. Exact. Şi sunt notații în franceză care pentru muzicienii francezi înseamnă altceva decât în momentul în care traduci într-o altă limbă și e un alt muzician, e chiar foarte interesant. Un lucru pe care eu l-am descoperit la Paris și de aceea stilul cum scrie Enescu ce am descoperit eu, pentru că scria foarte, foarte detaliat pentru fiecare instrument, fiecare notă avea indicații, detalii foarte amănunțite. Dar ce am descoperit este că el încerca să scrie pe hârtie tradiția și felul în care muzicienii francezi interpretau. De aceea m-am gândit că ar fi cel mai bine să auzim cu urechi noi o orchestră care a păstrat tradiția sunetului francez, să îi auzim interpretând muzica lui Enescu.
Reporter: Şi cu un dirijor care simte muzica lui Enescu prin toți porii, pentru că așa au fost aruncate zarurile, să spunem.
Cristian Măcelaru: Așa au fost aruncate zarurile. Ce pot să spun este că apreciez enorm efortul pe care Enescu l-a făcut pentru a compune o astfel de compoziție. Bucuria lui se trăgea din acest lucru, din compoziție și spunea el, ţin minte, unul din profesorii mei la vioară, care a avut șansa să cânte cu Enescu, când a venit să dirijeze în Statele Unite Enescu, îmi spunea că Enescu a spus orchestrei și a spus: știți, pentru mine sunt trei lucruri care îmi sunt necesare în viață, și a spus așa: un săpun cu care să mă spăl, un creion și o partitură pe care să scriu. Acestea sunt singurele trei lucruri de care am nevoie ca să fiu fericit. Şi e foarte evident acest lucru, pentru că detaliul cu care el scrie partiturile e nemaiîntâlnit în muzică.