Constantin şi Elena - primii împăraţi sfinţi

Constantin este primul împărat creştin trecut în rândul sfinţilor.

A condus imperiul roman între anii 306 şi 337 şi a schimbat radical politica imperială faţă de creştini.

În anul 312, a avut o viziune, consemnată în biografia sa. Înainte de a porni la luptă împotriva rivalului său Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă, iar în jurul ei scris: „cu acest semn vei învinge.”

Viziunea s-a împlinit, Constantin şi-a învins duşmanul la Podul Milvius din Roma şi a început să se apropie de creştinism.

În anul 313 a promulgat un decret prin care a acordat creştinilor libertate de manifestare a credinţei. Se întâmpla totul după mai bine de 200 de ani de persecuţii asupra creştinilor.

Tot Constantin cel Mare a convocat în anul 325 primul sinod ecumenic, pentru a pune capăt tulburărilor din Biserică provocate de erezia lui Arie.


Mama lui Constantin, Sfânta Elena, s-a remarcat în istoria creştină prin găsirea lemnului sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi prin construirea mai multor biserici la locurile sfinte.

Hramul Catedralei Patriarhale

Sfinţii Constantin şi Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale din Bucureşti.

Liturghia Hramului este oficată de Patriarhul Daniel al BOR pe o scenă amenajată lângă catedrală.

Moaştele celor doi sfinţi sărbătoriţi şi ale sfântului Dumitru Basarabov vor fi scoase din catedrală pentru a fi cinstite de credincioşi.

Catedrala Patriarhală din Bucureşti a fost construită între anii 1656 şi 1658, având ca prim ctitor pe domnul Ţării Româneşti Constantin Basarab (1654-1658).

În anul 1668, ea a devenit Catedrala Mitropolitană a Ungro-Vlahiei, adică locul în care slujeşte mitropolitul ţării, iar din 1925 este Catedrală Patriarhală.