Bruxelles- Ziua Națională a Portului Tradițional Românesc

Noul sediu al Consulatului României din Bruxelles își propune ca, dincolo de activitatea sa obișnuită, adică documente și asistență pentru românii din Regatul Belgiei, să fie un spațiu deschis oricărei inițiative pentru evenimente culturale românești.

Săptămâna aceasta a fost Ziua Națională a Portului Tradițional Românesc iar sala consulatului a organizat expoziția de pictură a Noricăi Veșcă, un melanj inspirat de ia românească, simboluri, reverie și candoare. Evenimentul a fost organizat de Ambasada, Consulatul și Institutul Cultural Român în Regatul Belgiei.

Ia românească, un element peste care trecem cu rapiditate astăzi, a fost motiv de inspirație pentru pictura internațională de secol 19 și 20, instrument de liant în diplomație, revelație în expoziții internaționale sau la balurile diplomaților europeni sau de peste ocean.

Pictorul francez impresionist, neoimpresionist și fauvist Henri Matisse, casa regală a României care surprindea atât în țară cât și în străinătate prin apariția în portul tradițional, balul Ministerului Francez de Externe de la Paris pigmentat de portul românesc, Expoziția de Artă de la Berlin patronată de Regina Elisabeta a României.

Suntem obișnuiți să trecem cu vederea peste portul tradițional românesc pentru că ne este familiar, pentru că îl avem în memoria colectivă, pentru că e tradițional... adică banal, demodat pentru mulți. Însă pentru o altă cultură europeană sau de pe alt tărâm al lumii, acest port surprinde, este diferit, este spumos, inspiră, are culoare, eleganță. Este viu. Este altceva. Și uităm adesea să ne punem în locul celor care nu sunt ca noi.

Prezentarea ambasadorului României la Bruxelles, Andreea Păstârnac, a reușit să îmi trezească întreaga curiozitate prin detalii legate de evenimente internaționale legate de ia românească, unele spumoase, dar și prin descrierea elementelor ce compun portul tradițional.

Deși e portul nostru vechi, tradițional, câți dintre noi știm azi ce înseamnă: cătrință, scurteică, borangic, arnici, dimie, găitane, zăbune, mintene, giubele, șube, anterii, dulame, altițe, pieptare sau chiar banalul termen de ițar? Iar diferența portului tradițional de la regiune la regiune sau chiar de la un sat la altul era și ea de o bogăție uriașă.

Toate aceste nuanțe și valențe pe care le are, sau le-a avut, portul românesc sunt subiect de culoare și reverie pe pânzele Noricăi Veșcă, pictor român absolvent în clasa maestrului Ștefan Câlția, anul 2000, Universitatea Națională de Artă, și astăzi ea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Picturile Noricăi Veșcă au văzut lumea toată, din Europa până în Africa, iar tușa și imaginația sa a fost folosită în costume și decoruri pentru filme de producție internațională.

Dar mai este ceva ce m-a surprins în pânzele expuse la Consulatul României din Bruxelles: sunt chipurile care, fie că poartă mai evident sau nu veșminte de inspirație tradițională românească, au o naivitate, o candoare, o esențializare a trăsăturilor (nici nu știu cum să-i spun), o simplitate complexă ce-mi amintește de copilărie, de poveștile pe care mi le spunea bunica înainte de-a adormi. E ceva ce mă duce cu gândul la Micul Prinț, la ochii copiilor lui Tonitza, la Matisse, la păpușile de pânză din copilăria fiicei mele. Îmi plac și stau cu ochii ațintiți minute în șir în timp ce mănânc o bucată de cozonac făcută de o patiserie românească din Bruxelles. Mă simt acasă.

Tot la expoziția de pictură a Noricăi Veșca am cunoscut și grupul femeilor românce care organizează Șezătoare Dor Călător, o întâlnire periodică de țesut în regiunea Flandrei, la marginea Bruxelles-ului. Mă voi duce la următoarea, pe 14 Iunie, la biblioteca din localitate, pentru că, din câte mi-au spus, acolo ți se explică toate simbolurile de pe straiele tradiționale românești și apoi le poți coase chiar tu pe pânza de borangic, pe pânză topită. Vin mulți copii, părinții lor, dar și curioși belgieni sau .. români ca mine ce vor să descopere, abia în afara țări, țara.