"Actionsgruppe Banat", la vremea amintirilor
Foşti membri ai "Actionsgruppe Banat", grup cultural din anii 70-80, s-au întâlnit din nou pentru a explica publicului originile grupului dar şi confruntarea lor cu sistemul comunist al anilor '75 - '80.
Articol de Olga Sandu, 06 Noiembrie 2010, 17:26
Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau şi William Totok, foşti membri ai "Actionsgruppe Banat", s-au întâlnit la Muzeul Naţional al Literaturii Române pentru a explica publicului originile grupului, programul, pasiunile componenţilor acestuia, dar şi confruntarea lor cu sistemul cultural, politic şi ideologic al anilor '70 - '80.
Cu o activitate de scurtă durată (1972-1975), dar intensă, dupa turnee în licee, după publicarea în revistele vremii, grupul s-a dizolvat ca urmare a intervenţiei în forţă a securităţii, care îşi îndreapta acţiunile asupra cenaclurilor literare, educarea prin muncă, pe şantierele patriei fiind metoda considerată de către autorităţi ca având cele mai bune rezultate, a arătat istoricul Marius Oprea, prezent la întâlnire.
La rândul lor, Liviu Antonesei, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Lucian Chişu şi Mihai Dinu Gheorghiu s-au referit la impactul pe care "poezia germană" l-a avut asupra generaţiei lor, o poezie de stânga, după cum a precizat Gerhard Ortinau. El a explicat creația grupului prin influenţa operei lui Brecht, prin conservatorismul satului şvăbesc şi prin "ambiţia literară care avea de a face cu literatura experimentală", specificul grupului fiind dat de "împletirea filonului politic cu cel literar".
Grupul cultiva un radicalism estetic, un spirit antidictatorial şi cu toate că esenţa acestei poezii era una socială, contravenea liniei ideologice a partidului. Participanții au mai arătat că au urmat conflicte atât cu securitatea, căt şi cu minoritatea germană care nu se putea identifica nicidecum cu atitudinea critică asupra propriului trecut.
Minoritate în cadrul unei minorităţi, "Actionsgruppe Banat" este dizolvat în 1975, iar membrii lui "infiltrează" cenaclul Uniunii Scriitorilor, unde îşi impun ideile şi pe care îl domină multă vreme, până la plecarea din ţară. Roland Kirsh a fost "sinucis", iar pentru Franz Grass confruntarea cu normalitatea a fost mai greu de suportat şi s-a sinucis în momentul în care se impusese ca poet în noua sa patrie, a amintit Gerhard Ortinau.
