A început Postul Mare

Creştinii care ţin post aleg să facă o schimbare în regimul alimentar, dar şi în comportament.

În cele şapte săptămâni, ei nu mănâncă produse de origine animală: carne lapte ouă, limitându-se doar la vegetale.

În ceea ce priveşte comportamentul, postitorii se abţin de la distracţii, de la viaţa sexuală şi au o atitudine mai îngăduitoare faţă de cei din jur.

Biserica recomandă toate aceste lucruri ca pe un mod de sacrificiu personal dedicat lui Iisus Hristos, care a murit şi a înviat pentru oameni.

În Postul Mare sunt doar două dezlegări la peşte: de Bunavestire, 25 martie şi în duminica Floriilor, 17 aprilie.

Experienţa de zi cu zi demonstrează că cine vrea să creeze ceva trebuie să renunţe la altceva.

Şi cum viaţa este pentru cei mai mulţi un demers creator, ea este şi un şir de renunţări. Omul creează, construieşte, însă, nu numai în exterior, ci şi în el.

În creştinism, această autocreaţie poartă numele de îmbunătăţire şi are un scop - desăvârşirea. Postul este un instrument în acest demers.

Cine posteşte renunţă la anumite alimente şi la gesturi obişnuite, care n-au nimic rău în sine, dar fără ele, omul se poate concentra mai intens asupra spiritului din el.

Renunţarea, sau înfrânarea, cum i se spune în limbaj religios, asumată în mod liber, e un exerciţiu de voinţă.

Poftele, plăcerile, obişnuinţele zilnice sunt controlate şi puse sub paza minţii şi în felul acesta omul devine mai stăpân pe sine.

Iar un om care reuşeşte să se controleze e şi un om mai bun. În post se dă întâietate spiritului din om şi preocupărilor lui.

Spiritul îşi recuperează vocaţia de stăpân al materiei, iar omul vocaţia spre nobleţe.

Cine e în stare să nu mănânce tot ce pofteşte îşi exersează răbdarea, cumpătarea, calităţi care conduc la stăpânirea de sine şi la nobleţe spirituală.

Însă atenţie! Nu trebuie uitată recomandarea evanghelică: "nu oamenilor să arăţi că posteşti, ci Tatălui Tău care este în ascuns” (Matei 6, 18), adică lui Dumnezeu.

Mândria anulează efortul de a posti.