27 decembrie, ziua Sfântului martir Ştefan

A muri pentru credinţă este dovada supremă a fidelităţii şi a tăriei relaţiei unui om cu divinitatea. În creştinism, acest mod de a mărturisi credinţa, a fost inaugurat de Sfântul sărbătorit la 27 decembrie.

Sfântul Ştefan este primul martir creştin. El era unul dintre cei 7 diaconi, aleşi de Apostoli după înălţarea lui Iisus Hristos la cer.

Diaconii aveau sarcina de a ajuta la împărţirea bunurilor pe care creştinii din prima comunitate întemeiată la Ierusalim le aveau în comun.

Ştefan, pe lângă spiritul practic, necesar împlinirii eficiente a lucrării sale, avea şi darul de a ajunge prin cuvânt la sufletul celor care voiau să ştie mai multe despre Iisus.

Ascultă documentarul realizat de Mircea Toma despre Sfântul Arhidiacon Ştefan:


Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament spune că Ştefan făcea minuni şi semne mari în popor şi atrăgea pe mulţi la credinţa creştină.

Succesul lui a deranjat pe conducătorii evreilor . Ei, care răsuflaseră uşuraţi după condamnarea şi răstignirea lui Iisus, se confruntau acum cu acelaşi tip de mesaj pe care-l considerau antiiudaic.

L-au arestat pe Ştefan şi l-au judecat în sinedriu. Aceeaşi carte din Noul Testament consemnează în capitolul 7 cuvântarea Arhidiaconului Ştefan în faţa mai marilor evreilor, în care argumentează că Vechiul Testament şi Legea lui Moise şi-au găsit împlinirea prin venirea lui Iisus.

Cuvintele lui Ştefan au fost considerate blasfemie la adresa tradiţiei iudaice, iar diaconul a primit condamnarea la moarte prin lovirea cu pietre. Era pedeapsa destinată blasfemiatorilor.

Tot paginile Scripturii spun că, în timp ce primea loviturile, Ştefan se ruga aşa: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.

Acesta-i martirul, cel care moare fără resentiment faţă de ucigaş. Este o mare putere de care au dat dovadă, după Sfântul Ştefan, mulţi alţi creştini care sunt pomeniţi în calendare sub numele de mucenici.