Jurnalist în Moldova

Subfinanţată, expusă la imixtiunea politicului, lipsită de publicitate şi audit, cu reglementări incomplete. Astfel ar caracteriza observatorii piaţa media din Republica Moldova, în care deseori jurnalistului îi rămâne o singură libertate: aceea de a scrie pentru cel care plăteşte.

O statistică referitoare la mass-media din Republica Moldova este greu de făcut. Sunt menţionate ziarele "foarte populare”, fără ca nimeni să poată spune ce tiraj au aceste publicaţii. Sunt referiri la "emisiunile de radio sau televiziune slabe calitativ”, fără să ofere nimeni argumentul audienţei, pentru că aceasta nu se măsoară în Republica Moldova.

În lipsa unui mecanism natural al pieţei, competitorii de pe piaţa audio-vizualului moldovean apelează la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, CCA, pentru a regla audienţa, a impune reguli, sau chiar pentru a interzice concurenţa.

Pe 26 martie 2010, la o întâlnire cu presa, prilejuită de prezentarea studiului "Audiovizualul din Moldova – între criză şi renaştere”, reprezentantul ONG-ului IDIS-Viitorul, Cornel Ciurea, propunea trei soluţii pentru "salvarea audiovizualului din Moldova”: reglementare, reglementare şi...reglementare!

Specificul locului

Pe marginea mass-media din Republica Moldova se pronunţă în primul rând jurnaliştii, grupaţi în ONG-uri de profil, bine finanţate din exterior.

Apoi, ONG-urile care au legătură cu drepturile omului sau libertatea de exprimare, ori de cîte ori Moldova traversează o perioadă electorală.

Şi, evident, oamenii politici, direct interesaţi de reflectarea în presă a activităţii lor.

Potrivit tuturor acestora, mass-media din Moldova poate fi democrată sau comunistă, de limbă română sau de limbă rusă, scrisă sau electronică, privată sau publică.

Este important să se ia în considerare faptul că în Moldova numărul instituţiilor de presă înregistrate oficial este mai mare decât numărul instituţiilor de media care activează real.

Potrivit ultimului studiu elaborat în 2007 de către Centrul pentru Jurnalism Independent, în Moldova par a fi "funcţionale” 420 de redacţii.

Dintre acestea, 35% îl reprezintă ziarele, 25% revistele, 13% posturile de radio, 8% posturile de televiziune, 15% televiziunea prin cablu şi 4% agenţiile de ştiri.

Mai mult de jumătate dintre acestea sunt înregistrate în Chişinău şi funcţionează ca „presă centrală”.

Redacţie cu un coleg

În acelaşi studiu regăsim informaţii referitoare la jurnalişti. Numărul acestora, angajaţi cu normă întreagă şi contract de muncă este de 1880, numărul jurnaliştilor prezenţi într-o redacţie fiind, în general, de cinci persoane.

Cel mai mare angajator a fost până la începutul acestui an Tele-Radio Moldova care avea 228 de jurnalişti.

Apariţia celor două televiziuni de ştiri, „JurnalTV” şi „PublikaTV” a schimbat raportul de forţe de pe piaţa mass-media: JurnalTV a angajat aproximativ 120 de jurnalişti, iar PublikaTV se laudă cu o redacţie de 150 de oameni.

Este interesant de remarcat că 36% din mass-media moldoveană, în special portalurile de internet sau televiziunile mici, gen „ColoritTV”, lucrează cu unul, maxim trei oameni.

Potrivit datelor furnizate, cu greu, de CCA, la 1 ianuarie 2008 erau 267 de posesori de licenţă de emisie.

Potrivit studiului efectuat de CIJ, mass-media din Moldova, în comparaţie cu cea din fostele state sovietice, nu este încă pe deplin consolidată, şi asta datorită în primul rând lipsei resurselor financiare.

Cetăţeanul de rând nu prea cumpără ziare, deşi preţul acestora este relativ scăzut.

Mass-media este, în aceste condiţii, strâns legată de factorul politic, în special portalurile de net care funcţionează exclusiv pe bază de subvenţie, aplicaţiile, tehnica folosită şi salariul jurnalistului (în general unul singur, plătit cu 4-500 de dolari pe lună) nefiind acoperite de publicitatea inserată.

"Tehnicile comuniste" supravieţuiesc

Mass-media din Moldova este împărţită în comunistă şi democrată, ponderea acestor două categorii modificându-se în funcţie de cantitatea de critică adusă puterii, în general intolerantă la ştirile critice.

Presa declarat comunistă este reprezentată de ziarul „Moldova Suverană”, portalul de ştiri Omega şi postul de televiziune NIT.

La NIT, emisiunea „Rezonans”, în limba rusă, a lui Constantin Starîş şi emisiunea de dezbateri, în limba română, a lui Victor Nichituş, sunt printre cele mai urmărite şi comentate.

În ultimul timp, noua putere de la Chişinău pare să aplice aceleaşi tehnici de intimidare a presei "comuniste" pe care le incrimina de pe băncile opoziţiei parlamentare. Jurnaliştii de la Moldova Suverană spun că asupra lor se fac presiuni, iar o emisiune de ştiri produsă de Omega din Moldova pentru postul ucrainean de televiziune REN, ce emite şi pe teritoriul moldovenesc, a fost interzisă de CCA.

Tot CCA a retras mai multe frecvenţe naţionale şi locale şi le-a repartizat altor firme, "pentru a repara ce nu au făcut comuniştii”.

Reţeaua Fresh FM, controlată de fraţii Micula, a pierdut 8 dintre cele 16 frecvenţe, CCA nefiind obligată să îşi motiveze deciziile.

Rusă sau română? Succesul de presă nu are preferinţe de limbă

O mică parte din presa privată considerată "democrată" şi-a clădit reputaţia prin emisiuni care trec drept echidistante.

La PRO TV Chişinău, Lorena Bogza moderează talk-showul „etalon” pentru toţi politicienii moldoveni, iar Angela Gonţa reprezintă „imaginea postului” dar şi un reporter corect şi echilibrat.

Pe 7 aprilie 2010 va începe să emită la Chişinău televiziunea de ştiri PublikaTV, despre care unele surse spun că ar fi cea mai mare investiţie în mass-media moldoveană - 4,5 milioane de euro - şi cea mai mare investiţie românească la Chişinău.

Ea este sprijinită de portalul de ştiri UNIMEDIA, cumpărat deja de proprietarii Publika. Într-o discuţie privată avută cu Andreea Creţulescu, unul dintre jurnaliştii români care au venit la Chişinău să sprijine formarea echipei PublikaTV, aceasta mi-a spus că cel mai dificil a fost să găseşti oamenii potriviţi pentru o astfel de întreprindere, facultăţile de jurnalism din Moldova pregătind mai mult jurnalişti pentru presa scrisă şi mai puţin pentru televiziune.

La capitolul presă scrisă, ziarul care domină pe segmentul quality este "Timpul" editat de reputatul jurnalist Constantin Tănase.

Presa română şi presa rusă

Foarte mulţi tineri ascultă posturile de radio muzicale ruseşti care dau muzică bună şi urmăresc multitudinea de posturi de televiziune ruseşti care au show-uri de televiziune de bună calitate.

Un caz aparte îl reprezintă postul de televiziune rusesc PRIME, care emite pe teritoriul Moldovei şi care difuzează show-ul românesc „Star Factory”, prezentat de Dan Negru.
Singurul ziar de publicitate din Moldova este MAKLER, scris integral în limba rusă.

Mass-media privată şi cea publică

Tele-Radio Moldova, postul public de televiziune, a trecut printr-o perioadă de opt ani în care a fost confundată cu televiziunea personală a fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin. Noua conducere a trustului, provenită din societatea civilă, spune că încearcă să reformeze radioul şi televiziunea. Un pas controversat în acest sens îl reprezintă politica de personal redacţional.

Potrivit lui Eugeniu Rîbca şi Olivia Pîrţac, autorii studiului "Evoluţia libertăţilor mass-mediei în contextul implementării Planului de Acţiuni UE-Moldova”, organizaţiile de media nu sunt mulţumite de calitatea studiilor absolvenţilor facultăţilor de jurnalism din Moldova.

Cei doi autori atrag atenţia şi asupra lipsei de transparenţă în ceea ce priveşte proprietatea în mass-media.

De asemenea, studiul constată şi starea "precară” a jurnalismului de investigaţie. Această specie de jurnalism este dificil de practicat, ţinînd cont de opacitatea instituţiilor publice de a furniza informaţii, chiar şi cele de interes public, reglementate şi în Moldova de Legea liberului acces la informaţiile publice.