Ayatollahul care a schimbat lumea

Revista "Time" l-a plasat în topul primilor 100 cei mai influenţi oameni ai secolului XX, iar în Iran, umbra ayatollahului cu atât mai prezentă acum când regimul de la Teheran aniversează, printre ameninţări cu proteste şi tulburări interne, 31 de ani de la revoluţia islamică din 1979.

În Iran, în 1979, în jurul aeroportului din Teheran , milioane de oameni aşteptau cu entuziasm revenirea din exil a ayatolahului Khomeini. În avionul plin de jurnalişti străini care îl aducea din Franţa, întrebat ce simte, Khomeini raspunde: "Nimic". Un răspuns care si acum după 31 de ani creează aprigi controverse si analize extinse.

Khomeini este sinonim cu revoluţia islamică. Este cel care a dat lovitura de graţie monarhiei iraniene şi a inovat gândirea politică islamică introducând teoria "guvernării juriştilor islamici" – velayat-e fariq. Khomeini, deşi iniţial dezinteresat de politică, credea, de timpuriu, în necesitatea implicării la guvernare a clericilor musulmani şi promova ideea aplicării normelor religioase nu doar în spaţiul social ci şi în cel politic.

Khomeini a fost primul mullah iranian care a atacat public tendinţele seculariste ale anilor ’40 în Orient, în special modelul turcesc impus de Attaturk. Ayatolahul Khomeini avea o admiraţie nedisimulată pentru filozofii greci, iar influenta lor este vizibila in teoriile sale politice. Dacă despre Platon spunea că are "idei de nezdruncinat", pe Descartes îl considera "slab". Filozoful său islamic favorit era Avicena.

Naşterea unui lider

La 60 de ani, Khomeini devine cel mai puternic lider religios şiit al vremii, într-o perioadă în care clasa clericală iraniană fusese marginalizată şi tot mai privată de influenţa politică sub valul secular declanşat de şahul Reza Pahlavi.

În plus, regimul Pahlavi se dovedea tot mai tiranic şi utiliza în exces serviciile poliţiei secrete Savak, faimoasă pentru cruzimea metodelor de tortura. Astfel, Khomeini a găsit arena perfectă pentru a se implica în politică.

Atacurile sale în discursuri publice şi la slujbele de vineri l-au transformat rapid în duşmanul numărul unu al regimului Pahlavi şi i-au adus perioade lungi în închisorile şahului. Deşi apropiaţii monarhului au cerut în mod constant executarea lui Khomeini, Reza Pahlavi a refuzat, convins fiind că l-ar fi transformat pe Khomeini în martir, aşa că a ales să îl trimită în exil.

Khomeini s-a refugiat mai întâi în Irak, apoi în Turcia şi Franţa. Exilul său a durat în total 14 ani, timp în care popularitatea sa a crescut extraordinar, nu numai în Iran. Casete audio cu discursurile sale despre purificarea islamică a Iranului şi înlăturarea regimului monarhic corupt şi tiranic erau bunuri de contrabanda în toate bazarurile iraniene.

Şaria mai presus de orice

"Legile societăţii trebuie să urmeze strict legea lui Dumnezeu, şaria, care răspunde tuturor nevoilor omeneşti şi oferă instrucţiuni şi norme pentru fiecare domeniu al vieţii", spunea Khomeini în anii ’70 în mesajele trimise în Iran.

Astfel, căpăta formă teoria sa politică care presupunea că guvernarea trebuie să fie responsabilitatea celor care cunosc cel mai bine şaria, adică clericii, specialiştii în jurisprudenţa islamică. Khomeini era convins ca numai teocraţia poate preveni corupţia, oprimarea celor slabi, injustiţia si devierile de la islam, dar accepta şi o democraţie parţială, realizată prin consultarea prin vot direct a populaţiei.

Liderul revoluţiei

Ayatolahul a revenit în Iran pe 1 februarie 1979, imediat după fuga şahului Pahlavi. Ţara era deja în haos, cu manifestaţii aproape zilnice în care populaţia cerea democraţie, respect pentru religie şi păstrarea în ţară a veniturilor din petrol.

Pe scena politică iraniană erau prezente toate tipurile de formaţiuni politice de la comuniştii din partidul Tudeh şi mujahedini până la prooccidentali. Dar foarte repede a fost clar cine avea să facă ordine cu o mână de fier. Rapid, Khomeini câştigă tot mai mulţi suporteri politici, iar orice opoziţie este pur si simplu eliminată. Chiar apropiaţi ai ayatolahului l-au acuzat ca îşi înlătura opozanţii cu mai multa cruzime chiar decât poliţia şahului - Savak.

Naşterea unei republici

Khomeini cere un referendum în 1979 prin care regimul monarhic e schimbat cu cel de republică islamică şi se creează instituţia liderului suprem religios, unică în lume. Khomeini îşi vede visul împlinit şi îl consolidează. Paradoxal, invazia irakiana din 1980, care a declanşat războiul de 8 ani, nu a făcut decât să întărească noul regim iranian, deşi Saddam Hussein s-a bucurat de sprijinul mai tuturor puterilor occidentale şi arabe.

Motivaţia – proaspăta republică islamică era o ameninţare, mai ales ca Khomeini promova exportarea ei ca model de guvernare în tot spaţiul islamic.

Un orfan – urmaşul lui Mohamed

Cel care avea să schimbe definitiv istoria şi lumea, s-a născut pe 24 septembrie 1902, în oraşul Khomein din Iran. Familia sa este considerată urmaşă de sânge a profetului Mahomed pe linia celui de al 7-lea dintre cei 12 imami, conform credinţei şiite. Cei mai mulţi dintre bărbaţii din familie au făcut studii religioase, iar tatal lui Khomeini era mullah (cleric musulman).

Copil fiind, Khomeini rămâne orfan şi ajunge in grija rudelor. Încă de mic a urmat studii religioase la diverse madrasse (şcoli islamice). În 1921, Khomeini se muta în oraşul sfânt Qom, unul dintre cele mai importante centre şiite din lume. Acolo studiază şaria - legea islamică, firq - dreptul islamic, dar face şi studii neobişnuite la acea vreme de filozofie greaca şi îşi dezvoltă gustul pentru poezie. Într-o vreme în care misticismul sufi era considerat de mulţi o erezie, Khomeini îl aprofundează. Ca profesor, predă filozofie politică, istorie islamică şi etică.

Urmaşi prodemocraţie

Nepoţii lui Khomeini sunt toţi implicaţi în viaţa publică şi, paradoxal, sunt adepţi ai democraţiei de tip occidental. Ba chiar unul dintre ei, Hussein Khomeini, este un opozant public al ideii de guvernare islamica. El este faimos pentru declaraţia: "Iranienii au nevoie de libertate, iar daca nu o pot obţine decât prin intervenţie americană, vor accepta, eu, unul, ca iranian aşa aş face". În prezent Hussein se află în arest la domiciliu în Qom.

O nepoată a lui Khomeini este căsătorită cu fostul preşedinte proreformist iranian Mohammad Khatami. Unui alt nepot proreformist al ayatolahului i-a fost interzisă candidatura la Parlament pentru că a fost catalogat a fi "insuficient de devotat ideilor lui Khomeini şi revoluţiei islamice".

Legenda unui imam

Şiitii, nu doar cei iranieni, îl numesc pe Khomeini imam, pentru că ei cred că se potriveşte unei descrieri făcute într-o profeţie din 799 a imamului Musa al-Jafar - "Va veni un om din Qom care îi va chema pe oameni pe calea dreaptă, iar ei se vor aduna în jurul lui ca nişte bucăţi de fier, imposibil de urnit de vânt, unite prin puterea lui Dumnezeu".