8 procente din locuitorii Italiei sunt imigranţi

Cea mai mare comunitate de imigranţi din Italia este cea a românilor, cu peste 880 de mii de rezidenţi.

Lucrul este confirmat de statisticile făcute publice de către asociaţia italiană "Caritas".

Conform aceloraşi date, italienii care consideră valurile de imigranţi un pericol la adresa siguranţei publice sunt mai puţini acum decât în trecut.

De la începutul anilor '90, până la sfârşitul lui 2009, numărul imigranţilor din Italia, la o populaţie de peste 60.440.000 de persoane a crescut de zece ori.

Din 14 cetăţeni, unul este imigrant

Potrivit studiului "Immigrazione Dossier Statistico", prezentat, marţi, în 28 de oraşe din Peninsulă, sunt înregistraţi cu rezidenţă 4.235.059 de străini.

Comunitatea cea mai mare este cea a românilor, cu 887.773 de persoane rezidenţi, urmaţi de albanezi cu 466.684 de persoane şi de marocani – 431.529 de rezidenţi.

54% dintre imigranţi provin din ţările europene, 22% din ţările africane şi 16% din Asia, 13% din naşterile înregistrate în Peninsulă aparţin noilor cetăţeni.

Regiunile cele mai frecventate de ei sunt cele nordice şi centrale

Lombardia cu un număr de peste 980.000 de imigranţi, Lazio cu 497.000 de rezidenţi străini, urmată îndeaproape de Veneto şi de Emilia Romagna.

În 2009, copiii străinilor născuţi în Italia au reprezentat 13% (77.148) din numărul total al naşterilor, iar minorii străini sunt aproape un milion (932.675).

În 10% dintre căsătoriile din Peninsulă, unul este străin.

Unul din 30 de investitori este imigrant, 10% dintre şomeri sunt străini, 300 de mii de imigranţi au fost denunţaţi în anul 2007, în vreme ce în anul 2009 denunţurile au fost doar de 259 de mii.

A scăzut şi rata celor care considerau imigraţia un pericol pentru ordinea publică, la 37,4% comparativ cu 50,7%, cât se înregistra în urmă cu 3 ani.

Coordonatorul studiului realizat de Caritas Migantes, Franco Pittau atrage însă atenţia că cifrele prezentate până acum asupra numărului de infracţiuni comise de imigranţi osciliază.

Sociologul italian a declarat pentru RRA că ”potrivit ultimelor cercetări făcute trebuie acordată o mai mare atenţie asupra cazurilor de infracţiune comise de cetăţenii din România şi Albania, deoarece multe dintre aceste date nu corespund realităţii”.

Astfel potrivit lui Franco Pittau cele mai multe cazuri de infracţiune sunt comise de cetăţenii italieni şi nu de imigranţi, așa cum reieşea până acum din presă.

Papa Benedict al XVI-lea recunoaște dreptul de a emigra pentru o viaţă mai bună

Tot Papa Benedict al XVI-lea a transmis la Vatican arhiepiscopului Antonio Maria Veglio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, un mesaj dedicat Zilei mondiale a emigrantului şi refugiatului, care se va desfăşura la 16 ianuarie 2011.

Suveranul Pontif le-a cerut credincioşilor să-şi deschidă inimile faţă de imigranţi, pentru ca în lume să se impună dreptatea şi caritatea, ”pentru construirea unei păci autentice şi durabile”.

Papa a mai precizat că migraţia trebuie să fie examinată şi în cadrul fenomenului globalizării, despre care a afirmat că ”nu este numai un proces socio-economic, ci conduce spre o omenire tot mai inter-relaţionată'” care depăşeşte frontiere geografice şi culturale.

Suveranul Pontif a denunţat în mesajul său şi faptul că mulţi emigranţi suferă acţiuni ”dramatice şi nedemne de om şi de societăţi care se consideră civilizate”.

Potrivit Suveranului Pontif, ”atât imigranţii cât şi populaţiile care îi primesc, fac parte dintr-o singură familie şi toţi au acelaşi drept de a se bucura de bunurile pământului”.

În mesajul său, Papa Benedict al XVI-lea a adăugat că binele comun universal se referă la întreaga familie a popoarelor, mai presus de orice egoism naţionalist, iar în acest context ”trebuie să fie considerat dreptul de a emigra. Biserica îl recunoaşte fiecărui om, sub dublul aspect al posibilităţii de a ieşi din propria ţară şi al posibilităţii de a intra în alta, în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune”.

Papa Benedict a XVI-lea a mai subliniat că statele au dreptul de a reglementa fluxurile migraţiei şi de a-şi apăra frontierele, asigurând totdeauna respectul cuvenit demnităţii oricărei fiinţe umane, în vreme ce imigranţii au dreptul de a se integra în ţara de primire, respectându-i legile şi identitatea naţională.