România "nu are un institut pentru relaţii internaţionale

Bun găsit tuturor. O dezbatere privind cercetarea şi analiza în domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, aparent strict teoretică, organizată joi sub egida Academiei Române, s-a transformat într-o confruntare de idei cu argumente pro şi contra referitoare la expertiza românească în domeniu. Propunerea de constituire a unei reţele a institutelor de cercetare şi analiză în domeniul relaţiilor internaţionale din România, o suprastructută analitică cu un rol oarecum asemănător cu un think tank în domeniu nu este neapărat nouă, dar apariţia şi existenţa sa rămân deocamdată neclare, în condiţiile în care, pentru România, este foarte important ca specialiştii să acţioneze împreună pentru a avea o voce în plan regional. În plus, lipsa pragmatismului şi a realismului în anumite studii realizate deja în domeniu dublează riscul unei slabe organizări la nivelul dialogului între instituţiile româneşti de specialitate. O spun chiar specialiştii în domeniu, motiv pentru care invitatul "Interviului serii" de astăzi, aflat lângă mine în studio, este domnul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Bun gasit la Radio România Actualităţi, domnule Dan Dungaciu.

Dan Dungaciu: Bun găsit.

Tuturor vă reamintesc şi faptul că ne puteţi vedea şi asculta inclusiv online, pe site-ul romaniaactualitati.ro. Domnule profesor, România are nevoie de o serie de instituţii care să fie un cordon de continuitate între diversele culori politice sau formule guvernamentale. O spuneaţi chiar dumneavoastră ieri. Să înţeleg că, în plan extern, priorităţile au variat până acum la fiecare schimbare politică.

Dan Dungaciu: Cred că ce se întâmplă astăzi este un lucru nivel mai grav. Toată lumea înţelege un tip de personalizare la nivelul dialogului politic. Chiar la nivelul partidelor politice, adică citirea realităţilor în funcţie de apartenenţe sau identităţile politice, problema de fond a României este că, astăzi ajungem să personalizăm inclusiv proiectele de politică externă şi lucrul acesta este, în opinia mea, extrem de grav. Dacă discutăm un tip de proiect ne întrebăm de foarte multe ori cine este în spatele lui şi cui serveşte din punct de vedere politic. Mă rog, lucrurile acestea sunt extrem de grave şi vă aduc aminte doar un episod care a fost, cred eu, aproape ruşinos, petrecut în mass-media românească după vizita preşedintelui în SUA. Problema nu era cine era sau nu era preşedinte la momentul respectiv, problema era că s-a întâmplat acolo sau urma să se întâmple, un parteneriat extrem de puternic, poate pivotul geo-politic al României pe viitor în secolul XXI, iar discuţia pe fond, parctic, a lipsit. Discuţia care a avut loc a fost una care a aruncat evenimentul în derizoriu. Repet, dacă ajungem să personalizăm asemenea proiecte de politică externă, atunci întrebarea noastră, a celor care am organizat această conferinţă, a fost următoarea - ce mai ţine împreună statul român în ceea ce priveşte proiectele lui pe termen scurt şi pe termen lung dacă politicienii nu sunt în stare să vadă decât maximum din patru în patru ani sau pe o distanţă de doar patru ani de zile. Asta a fost una dintre ideile pe care am ridicat-o atunci şi una dintre explicaţiile faptului că România nu a fost în stare să-şi creeze, de pildă, un proiect postaderare euro-atlantică trebuie găsită sau trebuie căutată, cred eu şi acolo.

Audio: Emisiunea integrală "Interviul serii", invitat directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Dan Dungaciu.