În dialog cu Radu Mihăileanu

Radu Mihăileanu a revenit in România pentru a prezenta cea mai nouă producţie, filmul Izvorul femeii – o odă adusă femeilor arabe, în premieră adus pe mare ecran in cadrul Festivalului Internaţional de Film Bucureşti.

"21 noiembrie 1980 atunci am plecat din România, dacă nu era comunism probabil nu aş fi plecat. Apartamentul in care locuiam era urmărit şi ascultat. Tatăl meu. Ion Mihăileanu, era redactor-şef la Contemporanul şi a trebuit să işi dea demisia când a inceput să devină politizat. Exista o presiune, aveam o trupă de teatru clandestină jucam piese scrise de mine despre care pretindeam că sunt plasate in secolul XV –lea in Anglia. Erau un rege şi o regină care semănau foarte, foarte mult cu Elena şi Nicolae Ceauşescu, era un act inconştient eram prea tânăr să mă numesc rezistent, dar ca orice român îmi băteam joc de ei, nu puteam să nu mă exprim. Când securitatea a inceput să mă interogheze eu făceam pe prostul <<Nu, piesa e in Anglia, eu critic Imperialismul>>.
Pe timpul acela imi doream să mă exprim, era clar că aveam deja caracterul acesta al meu tragic-comic.”

Audio: Interviul integral cu regizorul Radu Mihăileanu.

“Impostorul pozitiv este cel care este obligat la un moment dat să mintă asupra identităţii lui, să comită un act ”negativ” pentru a supravieţui. La inceput era inconştient, apoi a devenit un motiv in filmele mele. In A trăda era un disident considerat aşa de toţi românii, de fapt el colabora, dar colabora în aşa fel încât să nu spună lucruri noi. Era totuşi un impostor. In Trenul vieţii impostorii sunt colectivi, gândindu-mă, cred că vine din povestea tatălui meu care in timpul războiului era comunist, tata şi-a schimbat numele după ce a fugit din lagăr. Eu am comis o impostură minţind regimul ceauşist că plec doar două saptămâni in Israel .”

Realizator : Printre atâtea identităţi român, evreu, francez – ce sunteţi de fapt?

Radu Mihăileanu: Sunt om, cetăţean al planetei acesteia, bogat de a fi divers,bogat de a avea această frumoasă identitate de român, care ştim ca ea e atât de complexă ca poate nu o înţelegem in complexitatea ei. La fel a fi evreu e frumos şi complex, apoi bogăţia culturii franceze sunt un om putred de bogat. Pot să dau şi celorlalti.

Realizator : Vorbiţi despre om, uneori vi s-a criticat in filme tocmai umanismul. Până la urmă există şi tragedie, care e ponderea între tragedie şi comedie?

Radu Mihăileanu: Buna comedie care imi place mie, cred ca se poate trage doar din tragedie şi aceasta e viaţa, viaţa noastră se trage dintr-o moarte, dintr-un neant. Adică venim de nu ştiu unde, dintr-o nebuloasă şi trăim avem o şansă miraculoasă care durează o secundă, dar care secunda imi place mie să o explodez de umanitate.