Felicia Filip si Cristian Mihăilescu,  33 de ani de iubire în viață și pe scenă.  Cum a început povestea lor de dragoste

Felicia Filip și Cristian Mihăilescu formează un cuplu de 33 de ani.

Povestea lor de dragoste este una de film. Destinele lor s-au împletit pe scenă și de atunci formează unul dintre cele mai longevive și speciale cupluri din viața artistică.

Invitați în studioul Serviciului de noapte cu Maria Țoghină, soprana Felicia Filip și regizorul Cristian Mihăilescu au vorbit despre iubire în viață, dar și pe scenă, triumfurile pe marile scene naționale și internaționale, dar și despre construcția unei instituții muzicale unice în lume: Opera Comică pentru Copii.

“Povestea noastră de dragoste a început pe scenă în anii mei de studenție. Cristian a scris cronică muzicală, printre altele, și a fost prezent în anii studenției mele la toate spectacolele, concertele și audițiile la care eu participam. Și încă de atunci vedeam doi ochi care emanau ceva aparte, de care te lipeai. Eu am privirea destul de bună și văd foarte clar chipul și expresia publicului și de fiecare dată când era în sală, emana o stare ce ajungea până la mine. Așa a început povestea, în sală, Cristian Mihăilescu, cronicarul, care ușor-ușor s-a îndrăgostit de o voce și pe scenă de o persoană care aspira și dorea să ajungă undeva departe, pe mari scene, reprezentând locul în care s-a născut și mai ales școala care a creat-o”, a mărturisit Felicia Filip.

Mi s-a părut cea mai frumoasă femeie din lume și așa mi se pare și acum, a completat regizorul Cristian Mihăilescu, care a rememorat povestea începurilor.

“A fost întâlnirea pe scenă, sigur am văzut-o eu ca spectator, critic muzical și studenta pe scena Conservatorului, pe aceeași scenă pe care eu susțin acum cursul de regie de opera, iată cum se închide un ciclu, iar după aceea ne-am întâlnit pe scena Operei Naționale din București cu ocazia premierei cu ‘Povestirile lui Hoffmann’, deci iată, povești de dragoste în regia maestrului Hero Lupescu, care îmi fusese și profesor. Și într-adevăr, atunci când s-a montat spectacolul pentru rolul Antonia, un om de o complexitate deosebită, nu exista în clipa aceea o interpretă angajată. Și atunci s-a vorbit de tânăra care tocmai câștigase nenumărate concursuri internaționale să fie invitată să cânte, tânăra Felicia Filip și așa cum am povestit și de curând, a venit cu simplitatea ei frumoasă și când a început să cânte într-adevăr s-a deschis cerul. O voce superbă, am continuat, am repetat împreună, am început să discutăm mai mult. După nu multă vreme, eu am terminat cursurile postuniversitare de regie de operă și am plecat la Brașov, unde Felicia era solistă și am montat ‘Bărbierul din Sevilla’, spectacolul meu de de Diplomă, printre alți interpreți si cu ea în rolul Rosina”.

A fost un pas în doi firesc, o apropiere reciprocă.

“Cam tot ce am facut de când ne cunoaștem până acum a fost în doi, nu v-aș putea spune decât că a fost o apropiere reciprocă. Descopeream mereu similitudini sau păreri și opinii care erau complementare. Ne surprindeam de multe ori cu câte lucruri erau asemănătoare. Și încet-încet, așa s-a dezvoltat această poveste care, iată, durează 33 de ani”, a completat regizorul Cristian Mihăilescu.

“Soțul meu Cristian Mihăilescu și cu mine suntem precum doi copii ținându-se de mână, care merg împreună și descoperă viața”. Felicia Filip

Soprana Felicia Filip mărturisește că drumul lor în viața a fost călăuzit de muzică și iubire.

“Cristian m-a învățat ce înseamnă muzica, ce înseamnă frumosul și până la urmă am descoperit împreună tainele iubirii. Și într-un fel sau altul, viața noastră a prins contur. Așa cum muzica și iubirea ordonează totul în lume, așa a fost și drumul nostru. Apropo de cine a făcut primul pas totul s-a întâmplat într-un firesc și într-o normalitate. Ca și când vezi doi copii care se țin de mână, îi vezi, priviți din spate și realizezi unitatea, echilibrul și fericirea lor și mai ales, magia pe care o creează întotdeauna iubirea”.

Noua regină a Traviatei

„Diva céleste” sau „noua regină a Traviatei”, aşa cum a numit-o critica internaţională, Felicia Filip este o personalitate marcantă cu o voce excepţională, a cărei carieră a început la Bucureşti şi s-a desfăşurat pe cele mai mari scene ale lumii, de la Royal Opera House Covent Garden la Wiener Staatsoper, din Moscova, Barcelona, Tokyo sau Toronto.

„Montserrat Cabale mi-a spus, după un spectacol, 'sei un cavallo di scena' ", un compliment imens pe care mi l-a făcut.

“De atunci, am petrecut multe momente împreună”, a povestit Felicia Filip.

Prima apariție a avut-o la Basel, în Elveția, după care au urmat multe scene din lumea întreagă. Tânăra soprană a fost încoronată ca "Noua regină a Traviatei", rol pe care l-a cântat cu o muzicalitate ieșită din comun și cu puterea interpretativă a unei mari tragediene ("Tragediană superbă" a titrat "L'est Republicain" din Nancy, mai 1998).

La Covent Garden, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceo de Barcelona, Hamburg, în Toulouse sau la Moscova publicul a răsplătit-o cu ovații îndelungate. A cântat cu mari dirijori ca Silvio Varviso, Anton Guadagno, Daniel Oren, Carlo Rizzi și în regii semnate de Otto Schenk, John Cox, Jean Claude Auvray, Axel Corti, Nicolas Joel, alături de parteneri precum Roberto Alagna, Francisco Farina, Marcello Giordani, Juan Pons sau Vincente Sardinero.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 19/20 februarie 2024

Prima soprană care s-a asociat cu o trupă rock

Felicia Filip a realizat o premieră în muzica românească, fiind prima soprană care s-a asociat cu o trupă rock, după modelul Montserrat Caballe - Freddie Mercury.

Primul album de rock-simfonic din România, realizat împreună cu formația Iris a fost Athenaeum, urmat în 2007 de colaborarea pe care au avut-o în realizarea albumului Iris 30 de ani: Cei ce vor fi. Două dintre melodiile de mare succes au fost: "De vei pleca" și "Baby".

Din anul 2014, se află la conducerea Operei Comice pentru Copii din București, instituție care îi încântă pe cei mici cu spectacole excepționale și cu nenumărate activități conexe.

Soprana Felicia Filip a anunțat în exclusivitate la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină și un proiect special pe data de 9 martie, concertul cu Iris de la Sala Palatului.

Regizorul Cristian Mihăilescu a absolvit cursurile Academiei de Muzică din Bucureşti, secţia Canto, ulterior urmând cursurile postuniversitare de regie de operă ale Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti. În calitate de solist la Opera Naţională din Bucureşti (tenor), a interpretat 47 de roluri, de la Mozart la Stravinski, inclusiv Verdi, Puccini, Offenbach şi Johann Strauss. De asemenea, a participat la numeroase festivaluri şi a susţinut concerte şi spectacole pe toate marile scene ale ţării, dar și turnee artistice, care l-au purtat în Italia, Germania, Grecia, Spania etc.

În Italia, la Pescara, i s-a decernat Premiul “Pantheon”.

A înregistrat mai multe discuri şi a participat la numeroase emisiuni de radio şi TV, totodată scriind peste 1000 de articole de critică muzicală în majoritatea publicaţiilor de specialitate.

Este singurul român membru al Academiei Europene de Teatru Muzical de la Viena şi al Asociaţiei «Eurolyrica», ce reuneşte cei mai importanţi directori de operă din Europa. De douăzeci de ani, susţine cursul de regie “Cristian Mihăilescu”, în Japonia, la Tokyo, Nagasaky, Saytama.

Regizor de notorietate internaţională, a pus în scenă spectacole de operă în numeroase ţări, printre care: “Madame Butterfly” la Nagasaki, “Bal mascat” la Tokyo, “Pescuitorii de perle” în Olanda, “Cosi fan tutte” şi “Carmen” la Toulon (Franta), “Elixirul dragostei” la Limoges (Franţa), “Rigoletto” la Pisa (Italia), Don Giovanni la Braşov (România). A primit toate premiile pentru regie existente în România, pentru “Bărbierul din Sevilla”, montat la Braşov.

A primit, de asemenea, premiul “Regizorul Anului”, decernat de Uniunea Compozitorilor, pentru “Otello”; Premiul Uniunii Criticii Muzicale pentru “Cel mai bun moment liric” (“I Capuletti ed I Montecchi”, în 1997) şi Premiul “Cel mai bun spectacol al anului” pentru “La Traviata” pe scena Operei Naţionale din Bucureşti. Pe de altă parte, a fost distins cu alte premii cum ar fi: “Premiul pentru Management Artistic”, în 1994, atribuit “Celui mai bun director” de operă din România. De două ori, în 1994 şi, respectiv, în 1996, Premiul “Omul de Cultură al Anului”.

În anul 2002 a fost distins cu “Premiul de Excelenţă” al Fundaţiei pentru dezvoltare regională Transilvania, iar în anul 2014, cu Ordinul “Meritul Cultural”, în grad de Cavaler pentru promovarea culturii.