Cum ne tratăm de fake-news?

Românii petrec zilnic în fața ecranului, fie că este vorba despre telefon, tabletă sau computer, peste două ore și jumătate.

Dezvoltarea mediului on-line, creșterea rețelelor sociale, dependența de acestea și consumul media exclusiv prin intermediul internetului sunt realități care au dus la apariția așa numitul fenomen fake-news, al știrilor false.

Maria Țoghină i-a provocat pe invitații "Serviciului de noapte" la o discuție despre știrile false și metode de contracare a unui fenomen care generează riscuri mai ales în mediul on-line, atât în rândul adulților cât și al copiilor.

Educația media și gândirea critică sunt cel puțin două dintre ideile care, puse în practică, ne fac să recunoaștem o știre falsă și ne țin departe de manipulare și dezinformare.

Fake news = dezinformare?

Directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani, pleacă de la utilizarea termenului fake news și avansează ideea că nu există o definiție unică a fake-news, aria de cuprindere fiind una mai largă și mai nuanțată.

“Am rețineri destul de întemeiate în ce privește utilizarea termenului fake news. Nu toate informațiile false care ne parvin sunt știri. Nu toate informațiile false ne vin de la ziariști. Termenul de fake news face o trimitere directă către zona profesională, către ziariști, ceea ce mi se pare nedrept“, spune Ioana Avădani.

Potrivit unui studiu adus în discuție, Reuters Institute for the Study of Journalism a încercat să afle ce înseamnă fake-news.

În discuțiile cu mii de oameni din 8 țări ale lumii a ajuns la concluzia că nu există o definiție unică a ceea ce înseamnă fake-news, pentru că sunt foarte multe nuanțe.

Oamenii încadrează în zona de fake news o gamă largă de produse media: de la parodie, care funcționează cu informație contrafăcută, dar fără intenția de a manipula, până la știrile prost făcute din cauza neîndemânării jurnalistului sau scrise cu rea intenție, stirile părtinitoare.

Chiar și o parte din publicitate este introdusă la categoria fake-news. De asemenea, ar fi de notat că zona politică este generatoare majoră de dezinformare.

La capătul celălalt al spectrului se găsesc știrile inventate cu totul.

Concluzia celor de la Reuters Institute for the Study of Journalism, citată de Ioana Avădani, ar fi că definiția fake news este atât de largă, încât devine inoperantă. De aceea, ei propun să se renunțe la termenul de fake news, pentru că este înșelător si să se meargă pe ideea de dezinformare, cea care presupune intenția de a induce în eroare.

Ovidiu Mihalcea, fondatorul rubrika.ro, primul analizator automat de știri din surse de încredere din România, remarcă faptul că limba engleză face o diferență evidentă între miss information și dismiss information, adică între dezinformare cu intentie și fără intenție.

“Dezinformarea poate să vină sub orice formă pe internet. Practic, orice canal care poate transmite un mesaj, fie fotografii, fie text sau simple glume, poate să conțină dezinformare. De aceea și mie mi se pare că termenul de fake news nu cuprinde întreg fenomenul“, spune Ovidiu Mihalcea.

Potrivit Ioanei Avădani, și Centrul pentru Jurnalism Independent propune renunțarea la termenul de fake news, mai ales când lucrează cu copiii, pentru a-i face să înțeleagă mai bine diferența dintre dezinformare cu intenție și fără intenție.

Andreea Gavrilă, cofondator rubrika.ro, întărește ideea și spune că termenii cei mai potriviți ar fi știri contrafăcute (cu intenția de a înșela) sau, și mai concret, dezinformarea sau dezordinea informațională.

Educația media, antidotul împotriva știrilor false

În contracarea fenomenului știrilor false și al dezinformării, educația media și gândirea critică sunt două dintre “armele” pe care le putem folosi cu succes.

Îngrijorările Uniunii Europene în privința fake-news sunt deja cunoscute, iar liderii europeni pregătesc un regulament de contracare a fenomenului, anunțat pentru această toamnă.

În România, fenomenul se manifestă în principal în mediul on-line, pentru că media audio-vizuală este reglamentată de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Există un cod audio-vizual, iar CNA poate da amezi pentru nerespectarea acestuia, spune Răsvan Popescu, membru CNA și fost președinte al instituției.

El avansează ideea educației media ca metodă de contracare a dezinformării și a fenomenului știrilor false.

“Când vorbim despre educația media, există un fel de ghid care spune că trebuie să verifici sursa, că e bine să verifici din două surse, că e bine sa te uiți pe mai multe medii, să știi cine e autorul știrii. E bine sa ai o gândie critică“, a spus Răsvan Popescu pentru “Serviciul de noapte“.

Din scutul de protecție pe care trebuie să-l avem tot timpul la noi, nu trebuie să lipsească verificarea autorilor reali ai știrilor din on-line și, cel mai important, să verifici dacă site-ul respectiv are o adresă fizică și un număr de telefon.

“Dacă nu există o persoană care să-și asume răspunderea pentru conținutul editorial, atunci lucrurile sunt cu foarte multe semne de întrebare“, atrage atenția directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani.

Copiii, mari consumatori de media

Centrul pentru Jurnalism Independent organizează de 25 de ani proiecte de educație pentru elevii de liceu, pentru a-i face să înțeleagă cum funcționează mass-media.

“Suntem o mână de ONG-uri care facem lucrul acesta. Noi credem că este crucial că, dacă ai la un capăt un sistem media care funcționează dupa anumite norme, să ai la capătul celălalt și un grup de consumatori care să cunoască acele norme și să le aprecieze“, spune Ioana Avădani.

Și dacă luăm în calcul apetitul copiilor pentru consumul de media, datoria noastră de adulți este să ne asigurăm că populăm canalele lor cu conținut mediatic la standarde jurnalistice.

Iar părinții vor trebui să se adapteze oarecum forțat la ceea ce se întâmplă în era digitală cu copiii lor.

Pericolul “camerelor digitale“ cu conținut personalizat

În revoluția tehnologică pe care o trăim cu toții, educația media este utilă, mai ales pentru dezvoltarea gândirii critice.

Circulăm digital în camere izolate în care se livrează conținut personalizat.

“Ca persoană, ca cetățean digital, voi fi încadrat într-o bulă informațională, considerată periculoasă. Este foarte periculos că în aceste camere de izolare, orice contrargument va fi delegitimzat”, spune Andreea Gavrilă, cofondator rubrika.ro.

Această izolare informațională poate fi combătută printr-o gândire critică.

Ce înseamnă acest lucru? Să încercăm să căutăm mai multe informații din surse diferite, să reacționăm, să găsim surse de informare de încredere. Să nu ne limităm la a lua informații doar de pe rețelele sociale, afirmă Ovidiu Mihalcea, fondatorul rubrika.ro.

Iar concluzia vine de la Ioana Avădani: Haideți să fim atenți la igiena informațională! Sa acceptăm în bula noastră informațională și oameni care nu ne plac și cu care nu suntem de acord.

Video: “Serviciul de noapte“ cu Maria Țoghină, ediția din 1/2 aprilie 2019