Andrei Tudor, muzician: Arta este făcută pentru emoție

Andrei Tudor a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București în anul 2006, iar doi ani mai târziu a finalizat masteratul în compoziție la aceeași universitate.

A obținut în 2015 titlul de doctor în muzică al secției de compoziție din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. Din același an este și cadru didactic universitar la catedra de compoziție a acestei instituții de învățământ superior.

Colaborează ca aranjor, compozitor, pianist sau dirijor cu personalități artistice, instituții și orchestre din țară și străinătate. Angela Gheorghiu, Andreea Bocelli, Edvin Marton, Goran Bregovici, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Nico, Luminița Anghel, Andra, Gabriel Cotabiță, Vlad Miriță, Marcel Pavel, Cezar Oatu, Cristi Minculescu, Adrian Enache, Paula Seling, Pink, Berti Barbera, Smiley, Irina Sârbu - sunt doar o mică parte dintre artiștii cu care Andrei Tudor a colaborat. Are în palmares peste 30 de premii naționale și internaționale pentru compoziție și interpretare.

Andrei Tudor a vorbit într-o ediție specială a Serviciului de noapte despre pasiunea pentru muzică, emoție, familie și proiectele sale de viitor.

“Cred că emoția generează totul. Totul e undeva între gând și emoție și, apoi, prin limbajul pe care fiecare artist și-l alege exprimă mai departe și transmite această emoție. Dacă emoția nu există, cred că n-are rost nimic în zona asta. Pentru asta cred că este făcută arta.”

Andrei Tudor mărturisește că niciodată nu s-a văzut făcând altceva decât muzică, “ o singură dată am jucat fotbal și am căzut și mi-am rupt degetul și de atunci nu am mai jucat”.

Chiar dacă părinții, compozitorul Ionel Tudor și textiera Andreea Andrei, îl încurajau să se joace mai mult, să socializeze cu alți copii, Andrei Tudor a preferat să studieze și să-și dedice timpul muzicii încă de când era mic.

“Tata nu a vrut să fac pian pentru că i se părea o meserie grea și același lucru l-am simțit și eu pentru Maia, fiica mea. E o profesie cu multe sacrificii și sigur că satisfacțiile sunt foarte mari, dar până ajungi la ele e o muncă multă și un exercițiu de răbdare.”

Andrei Tudor își amintește cu emoție de momentele copilăriei în care îi urmărea pe tatăl și bunicul său, compozitorii Ionel Tudor și George Grigoriu, ascultând diverse compoziții și discutând despre ele sau lucrând la pian. Spune că pasiunea cu care făceau ei muzică a dat naștere focului interior de a face și el același lucru.

“Tata este un model pentru mine din foarte multe puncte de vedere. A știut să fie un tată minunat, a reușit să fie un compozitor de mare succes, un band leader, dirijor de orchestre, orchestrator și tot ceea ce a făcut a făcut cu rezultate minunate și peste toate acestea a fost și este un tată minunat și un bunic extraordinar. Dar pentru mine la momentul respectiv tata era ceea ce îmi doream eu să devin și îl vedeam pe el cum se pune la pian și cum cântă și cum compune și făceam și eu același lucru fără să știu să cânt nimic.”

Din păcate, adaugă Andrei Tudor, astăzi imaginea compozitorului care stă la pian și compune a dispărut: “Astăzi compozitorii nu mai au niciun instrument - prieten. Eu n-am mai întâlnit un compozitor care să pună o poză pe coperta unui album, în presă sau pe social media cu un instrument. S-au îndepărtat cumva. Toți marii compozitori ai lumii apăreau în fotografii cu pianul și cu creionul în mână. S-a terminat chestia asta”.

Păstrând tradiția familiei, Andrei Tudor continuă să compună la pian, pe hârtie, utilizând creionul și guma de șters, deoarece aceasta este pentru el expresia libertății absolute:

“Eu cred în energia pe care o ascunzi în fiecare sunet și pe care, nu știu, o gândești în momentul în care ții creionul de lemn în mână, cumva simt că vibrează ceva acolo și guma de șters are rolul ei. Maestrul Dan Dediu spune aceste energii engramă. Cred că faptul că îți proiectezi acele gânduri contează undeva și din momentul ăla tu dai naștere la ceva nou, ce nu mai există.”

Mai multe despre experiențele și proiectele compozitorului Andrei Tudor aici: