Reuniţi întru iubire de artă

Sunt prietenii care durează o zi, o lună, un an. Sunt prietenii care durează o viaţă. Acestea sunt cele mai trainice chiar dacă întâlnirile sunt rare.

Prietenia dintre doi mari artişti stă întotdeauna sub o stea norocoasă: steaua artei. Cred ca există o asemenea stea, altfel cum ar ajunge la noi creaţiile lor care ne încântă privirea şi sufletul.

Cela Neamţu şi Cristian Breazu sunt prieteni din studenţie. Erau la facultăţi diferite (Institutul „Nicolae Grigorescu”, C. Neamţu la Secţia Arta textilă, Cristian Breazu la Sculptură) dar îi unea dragostea şi pasiunea pentru frumos.

Oare poate uita cineva acele clipe, când ni se părea ca putem cuprinde întreg universul, când serile dintr-un cămin aveau un farmec aparte, pe care niciun club din ziua de astăzi nu-l poate înlocui?

Anii au trecut, frumoasa studenţie a rămas în urmă iar ei au continuat drumul trasat de profesorii lor. Şi muncă, multă trudă ca să ajungă unde sunt astăzi, artişti cunoscuţi în ţară şi in lume.

Cela Neamțu este o maestră a artei decorative româneşti. I se spune "ţesătoarea de lumină", o doamnă a tapiseriei româneşti. Tapiseriile sale au ajuns în peste 20 de ţări. De 40 de ani este o prezenţă constantă la manifestările artistice, operele ei fiind remarcate în peste 50 de expoziţii organizate în România şi la alte zeci în străninătate. A obţinut de-a lungul vremii prestigioase premii naţionale şi internaţionale.

Foto: Cela Neamţu (Arhiva personală).

În anul 1990 devine membru corespondent al E.T.N. (European Textile Network). Tot în1990 este aleasă membră a I. T. N. E. T. (International Textile Network).

De-a lungul carierei artistice, Cristian Breazu a expus în ţară şi în străinătate. A participat la numeroase expoziţii în Europa (1976, Bienala de la Veneția; 1985, Trienala de sculptură de la Budapesta; 1992, expoziţie personală la Muzeul din Saint-Cloud).

A participat la cea dintâi ediţie a Taberei de Sculptură de la Măgura, în 1970, unde se află "Gânditorul", una dinte lucrările realizate aici.

A obţinut două premii din partea Uniunii Artiştilor Plastici în 1971 şi 1979.

În 1987 s-a stabilit la Paris, iar în următorii doi ani a participat la Salonul Artei Sacre din capitala Frantei.

În 1995 a instalat "La Transparente", compoziţie în piatră, în Grădina Botanică din Orchaise,Valea Loarei.

Valul vieţii i-a prins în vâltoare şi pe cei doi artişti colegi şi prieteni. Se vedeau mai rar, se întâlneau la expoziţii, la întrunirile de la Uniunea Artiştilor plastici, dar de fiecare data părea că s-au despărţit ieri, aveau mereu să-şi spună ceva.

Aşa s-au întâlnit şi în 2006, când Cristian Breazu locuia deja la Paris de aproape 20 de ani iar Cela Neamţu şi minunata, inconfundabila sa tapiserie participa împreună cu alţi 3 artişti români: Gheorghe Anghel si Marin Gherasim (pictură), Cristian Bedivan (sculptură) la Salonul 2006 al Societăţii Artiştilor Francezi de la la Grand Palais la care România a fost invitată.

Cela Neamţu a avut atunci două mari surprize. Medalia de aur a Salonului şi reîntilnirea cu prietenul şi colegul ei de altădata.

Bucuria reîntâlnirii s-a contopit cu bucuria premiului, încât nu ştia de ce să se bucure mai întâi.

Familia Breazu Monica si Cristian au apărut pe neaşteptate la expoziţie.

Se putea altfel, să nu vină să-şi vadă prietena şi să se bucure împreună cu ea de succesul binemeritat?

A fost o întâlnire firească atunci şi în alte dăţi precum firească a fost şi întâlnirea celor doi artişti pe calea undelor, in emisiunea "Bună dimineaţa, România" în ziua de Florii.

Cu bucurie, cu amintiri despre florile din copilărie, fiecare din locul său (Cela Neamţu din zona Moldovei iar Cristian Breazu de pe Valea Prahovei) dar reuniţi sub steaua artei aşa cum ziceam la început şi în dragostea pentru România şi oamenii ei.

O poţi purta în suflet fiind aici sau departe de ea.

Audio: Întâlnirea dintre cei doi artişti pe calea undelor.

La Paris – acasă şi în atelierul Familiei Breazu

Pe ultima sută de metri, înainte de o scurtă vacanţă, când valiza încă nu era pregătită, am aruncat în grabă şi reportofonul, să fie acolo, nu se ştie niciodată pe cine întâlnesc.

Cela Neamţu mi-a spus ca-mi dă numarul de telefon al lui Cristian Breazu. Poate reuşesc să-i fac o vizită în atelier dacă sunt interesată.

Cum să nu? L-am sunat chiar din Paris, la un sfârşit de săptămână şi faţa i s-a luminat, sunt sigură, pentru ca i-am simţit bucuria din voce când a auzit că vin din partea Celei Neamţu.

Apoi i-am spus că sunt reporter. Ştiam ca voi avea uşa deschisă dacă-i amintesc de prietena sa.

Şi iată-mă într-o duminică dimineaţa într-o staţie de tren, la periferia Parisului.

După câteva minute şi-a făcut apariţia o doamnă, zâmbind: doamna Monica Breazu, soţia artistului.
Ajungem în orăşelul artistilor -site d'artiste - şi intrăm în templul sculptorului Cristian Breazu, atelierul său.

Au fost două ore care mi-au umplut sufletul.

Foto: Soţii Breazu (Arhivă personală).

Maestrul Cristian Breazu, un vorbitor excelent, ce noroc pentru un reporter radio, îşi depăna amintirile, îmi mărturisea emoţionat dăruirea, pasiunea şi dragostea pentru artă şi deopotrivă, pentru România.

Da, chiar aşa vorbea. Şi nu făcea paradă. Omul mi-a spus că a purtat câţiva ani în spate un rucsac cu plumb, a fost foarte greu la început, într-un oraş la care a visat multă vreme, dar în care se simţea singur.

Era anul 1987. Nu putea visa ca soţia şi fiul să vină prea curând. Şi nici el acasă. După 1989 familia s-a reunit la Paris.

Doamna Monica Breazu, mi-a spus el încet, să nu audă ea, a lucrat în România la Patrimoniul Naţional, apoi la Paris la Biblioteca Naţionala a Franţei, sectia "Cărţi rare sec. XVI".

Doar că doamna e de-o modestie inexplicabilă, căci are ce povesti, o s-o auziţi în reportajul de mai jos.

Întâlnirea cu familia Breazu m-a făcut, în afară de discuţia înregistrată pentru radio, să mă simt minunat, într-o familie de români plecaţi de acasă, rupţi din locul unde au trăit, dar pe care nici viaţa, nici străinătatea nu i-au schimbat.

Erau aşa cum i-a descris doamna Cela Neamţu, căreia îi datorez această întâlnire de suflet.

Doi intelectuali de altădată, doi pasionaţi de artă, unul de sculptură, celălalt de arta cărţii, dar mai presus de toate, doi Oameni.

Aceasta valorează mai mult decât toate premiile din lume.

Am plecat de la familia Breazu zicându-mi: "Omul sfinţeşte locul" şi "A fi domn e o-ntâmplare, a fi Om e-un lucru mare".

Şi cu sufletul plin de lumină şi căldură.

Audio: Reportajul despre familia Breazu, în emisiunea "Românii de pretutindeni", din 23 aprilie 2016. Realizator: Luminiţa Voinea.