Valea Jiului, la 15 ani de la disponibilizări

În toamna anului 1997, aproape 20.000 de mineri din Valea Jiului au rămas fără loc de muncă, după prima şi cea mai dură serie de concedieri colective din România.

Decizia disponibilizărilor masive a fost luată de guvernul Convenţiei Democrate condus de Victor Ciorbea, din considerente economice, mineritul fiind considerat atunci prea costisitor. Cu bani de la Banca Mondială, care să le compenseze pierderea locului de muncă, minerii din Valea Jiului au fost invitaţi să se înscrie de bună voie în programul de disponibilizare, despre care nimeni nu ştia mai mult decât că îţi aduce dintr-o dată câteva milioane bune.

Efectele sociale care au urmat acestui val de concedieri au depășit cu mult previziunile Guvernului, sistemul de asigurări sociale fiind și el luat pe nepregătite.

De la acele momente au trecut 15 ani, iar minerii care au mai rămas la Compania Națională a Huilei se consideră norocoși că mai au un loc de muncă, în timp ce disponibilizările au devenit o constantă a mineritului din Valea Jiului.

Obiectiv, România a acordat atenția cuvenită acestui subiect și cu cinci ani în urmă, când echipa formată din Roxana Dumitrescu, Mario Balint, Ilie Pintea și Daniel Ruse a realizat o ediție specială în Valea Jiului, la 10 ani de la primele concedieri colective din România.

Am stat de vorbă atunci cu oamenii care au avut de suferit în urma acestei măsuri, dar și cu factorii de decizie din acea vreme, cum ar fi fostul prim ministru Victor Ciorbea, care a condus Guvernul în perioada când s-a decis că mineritul nu mai este rentabil.

Între timp, oamenii din Valea Jiului s-au împăcat cu gândul disponibilizărilor, care continuă și în prezent și au acceptat faptul că mineritul devine istorie, încet, dar sigur. Din păcate, lipsesc și acum alternativele pentru miile de oameni fără un loc de muncă, care s-au săturat să mai aștepte investitorii de cine știe unde.

Dar asta-i altă poveste....