Satul vechi de un mileniu

Satul născut acum un mileniu, lângă vechiul pod peste Someşul Mic, ridicat de abaţia benedictină a Clujului, care era odinioară grădina de legume a oraşului, a devenit azi una dintre cele mai mari comune din România.

Cu circa 15.000 de locuitori, Apahida este locul în care funcţionează peste 300 de firme importante. şomajul este foarte scăzut, iar cei care nu au loc de muncă în industrie, lucrează în agricultură. Sute de gospodari şi-au instalat la porţi tarabe cu fructe şi cu legume, pe care le cultivă pe ogoarele care înconjoară satul. ”Vindem mai mult pe aici, roşii, castraveţi, ridichi... Vindem la şosea”, spune un sătean. Cei care trec prin Apahida opresc să îşi facă aprovizionarea. Chiar dacă legumele vândute de săteni nu sunt tocmai ieftine, ele au un gust mai bun decât în supermarket-uri, spun cumpărătorii. ”Ca şi gust, sunt bune, dar preţurile sunt cam mari pentru bugetul nostru”, spune un cumpărător.

Alţi apahideni vând produse lactate, preparate după reţete străvechi ori produse de patiserie, cum ar fi celebrele palanieţe, plăcinte produse întocmai ca pe vremea romanilor. ”Sunt palanieţe ca la bunica acasă, că mama nu mai făcea aşa ceva”, spune o tânără, care îi promovează pe producătprii de plăcinte.

Chiar şi în timpul perioadei comuniste, agricultorii apahideni au reuşit să se descurce pe cont propriu, îşi aminteşte decanul de vârstă al jurnaliştilor clujeni, Virgil Lazăr, azi în vârstă de 82 de ani. ”Mergeau şi culegeau noaptea porumbul, însă lăsau pe fiecare fir câte un ştiulete, ca să vadă activiştii de partid recolta. Alţii aduceau de la câmp damingene de apă, pe care, în schimb, le umpleau cu grăunţe”, spune Virgil Lazăr.

Însă Apahida nu înseamnă doar fermele de legume ori fabricile ridicate în ultimii ani. Centrul satului ascunde adevărate bijuterii culturale. Una dintre ele este biserica de lemn, care datează din secolul al XVIII-lea, spune directorul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional, Leonard Horvath. ”Cu siguranţă, biserica-monument din Apahida este importantă şi poate fi promovată din punct de vedere turistic”, spune Leonard Horvath.

Tot în centrul localităţii, o săteancă, în vârstă de 81 de ani, Mariţa Jucan, şi-a transformat casa într-un adevărat muzeu etnografic. Se află acolo costume populare vechi de un secol, sănii de lemn, un ticlăzău, adică un fier de călcat cu cărbuni şi diferite alte obiecte.

Locuitorii din Apahida au toate motivele să privească cu încredere spre viitor. În ciuda crizei economice, în ultimii ani, în comună s-au deschis trei noi fabrici, care au generat circa 1.000 de noi locuri de muncă. Însă apahidenii nu vor ca satul lor să devină o localitate – dormitor pentru cei care lucrează în Cluj. Tocmai de aceea, ei se luptă pentru a-şi păstra identitatea. Iar ideea care a unit comunitatea a fost transformarea satului Apahida într-un loc în care oamenii să vrea să trăiască, nu doar să locuiască.