REPORTERII RADIO ROMÂNIA

A dispărut jumătate din stema oraşului Călan. Sau, altfel spus, oala de turnare şi segmentul de roată dinţată nu-şi mai găsesc locul pe respectivul însemn heraldic, de când zecile de autobuze şi multele trenuri nu mai aduceau, dimineaţă de dimineaţă, mii de oameni pe cea de a doua mare platformă siderurgică a judeţului Hunedoara.

Fostul combinat era renumit pentru fonta cenuşie, dar şi pentru piesele turnate aici, de la calorifere, capace de canalizare, căzi de baie emailate până la cilindrii de laminor şi lingotierele pentru oţel. Apocalipsa siderurgiei a început cu divizarea combinatului, operaţie la modă în ultimul deceniu al mileniului doi. Şi atât s-a divizat încât s-a ales praful şi pulberea din colosul industrial, rămânând doar nişte imagini scheletice, demne de filmele de groază, pentru care, astăzi, se cheltuie bani grei şi se fac eforturi imense pentru ecologizarea fostei platforme siderurgice, catalogată, la un moment dat, drept un pericol public.

Moartea siderurgiei a îndoliat oraşul. Astăzi, la Călan, găsirea unui loc de muncă este loterie curată. Şi de aici, şi câteva dintre aspectele surprinse de Dorin Corpade în discuţiile cu oameni din partea locului.