Patria frumuseții sălbatice
Cristina Moise ne invită la Lepșa, în Vrancea, unde frumusețea naturii e întrecută doar de ospitalitatea gazdelor.
Articol de Cristina Moise, 20 Iunie 2013, 16:02
România este înnobilată în fiecare colţ al său de o zonă aparte care devine repede magnet pentru iubitorii de frumos şi linişte. La Curbură, în zonă Vrancei, tocmai sus la Lepşa, natura s-a întrecut pe sine însăşi şi a adunat laolaltă cascada Putnei, rezervaţia naturală Cheile Tişiţei, o mânăstire deţinătoare de pictură istorică şi o foarte densă pădure de conifere.
Mergem în Lepşa – satul celor 1500 de vile şi pensiuni cu un prim popas la mânăstirea cu acelaşi nume. Trebuie să înţelegem că Lepşa este în fapt un sat cu doar câteva case ale localnicilor, restul sunt construcţii noi care au apărut începând cu anul 2000. Numai că deşi numărul turiştilor creşte de la an la an, nea Costică, unul dintre puţinii localnici nu este deloc încântat să-şi facă o pensiune, deşi ar trebui, pentru că la nivel de marketing, Lepşa vinde bine.
Turiştii vin la Lepşa pentru obiectivele turistice, dar mai ales pentru linişte, practicarea sporturilor extreme, dar şi pentru diverse produse tradiţionale aduse de muntenii Vrancei într-o piaţă ad hoc din satul cu pretenţie de staţiune:
Criza economica loveste însă şi acest loc. Turiştii vin mai ales din mai şi până în octombrie, însă a devenit greu de întreţinut o pensiune. Semn că este aşa stau sutele de anunţuri: vând sau închiriez pensiune.
Ochiul este însă stăpân şi ne spune că în Lepşa ne putem oferit o zi cel puţin de relaxare maximă pentru că, spun tot ei localnicii, Lepşa e patria frumosului sălbatic.
