Omul care "încalţă caii”

Mecanizarea agriculturii determină tot mai mulţi ţărani să renunţe la caii din gospodării, astfel încât dacă pe vremuri existau câte două-trei ateliere de potcovit pe o singură uliţă, astăzi abia dacă mai găseşti un potcovar adevărat la câteva sate.

La Moşniţa Veche, o mică localitate situată în apropierea Timişoarei, această meserie încă mai supravieţuieşte datorită lui Mihai Stanca.

La cei 70 de ani ai săi, Uica Mihai, cum îi spun apropiaţii, încă mai încinge focul în cuptor, bate cu putere în nicovală, răsuceşte cu bărbăţie metalul încins şi domoleşte cu pricepere caii aduşi la potcovit.

A învăţat această meserie în urmă cu 40 de ani de la alţi covaci mai bătrâni, iar astăzi are în atelier un întreg arsenal cu care "încalţă” cai.

Zeci de potcoave stau rânduite lângă perete şi îşi aşteaptă stăpânii. Ca şi pantofii, potcoavele au numere, de la 36 până la 42 şi mai mult.

Uica Mihai povesteşte că în urmă cu câţiva ani a făcut o potcoavă uriaşă, numărul 46, pentru un cal de rasă Muran.

A potcovit sute de cai

Realizarea unei potcoave nu-ţi ia mai mult de 15 minute, dar potcovitul propriu-zis durează până la o oră şi jumătate, pentru că trebuie mai întâi să îndepărtezi vechile potcoave cu "descălţătorul”, să cureţi copita, iar apoi să baţi alte "încălţări” - ne-a explicat bătrânul, care nu a ezitat să ne facă rapid o demonstraţie. Zâmbind, el şi-a amintit că în această meserie se potriveşte cel mai bine zicala: "bate fierul cât e cald"...

Mândru, Uica Mihai mărturiseşte că a potcovit, de-a lungul timpului, sute de cai.

”Trebuie să te împrieteneşti cu calul, să-l mângăi, de la creştet până la picioare.

"Unii sunt blânzi, alţii nărăvaşi, după cum le e firea şi după cum sunt crescuţi de stăpâni”, spune cu un aer experimentat Mihai Stanca, amintindu-şi totodată cum, în tinereţe, un cal furios l-a prins cu dinţii de salopetă.

Garanţia că potcovarul şi-a făcut bine treaba este faptul că animalul nu şchioapătă şi nu sunt puţini cai care suferă din pricina unor meşteri nepricepuţi - a mai spus Uica Mihai.

Cel mai mare ”of” al covaciului din Moşniţa este însă faptul că meseria sa, pe care o iubeşte ca pe ochii din cap, este pe cale de dispariţie.

Meserie pe cale de dispariţie

Ucenici nu are. Un tânăr din satul Gearmata Vii a învăţat de la el, în urmă cu câţiva ani, tainele potcovitului, însă, din cauză că la ţară sunt tot mai puţini cai, acesta şi-a găsit o altă ocupaţie.

Aşa se face că atunci când Mihai Stanca nu se va mai ocupa de covăcie, atelierul său va fi bun de dus la muzeu, pentru a vorbi lumii despre gloria apusă a uneia dintre cele mai vechi meserii.

Plin de tristeţe, Uica Mihai crede că nici măcar muzeul nu are nevoie de instrumentele sale şi se teme că urmaşii săi vor lua toate uneltele, cu nicovală şi cu potcoave cu tot, şi le vor arunca la… fier vechi.

Audio: Viaţă de potcovar.