Moaşele vor drepturi

În ţările occidentale, unde naşterea este parte integrantă a vieţii de familie, moaşele sunt furnizori primari de servicii de sănătate.

Ţările cu ratele cele mai mari ale asistenţei la naştere acordate de moaşe şi cele care pun preţ pe pregătirea teoretică şi practică, educaţia şi "împuternicirea" femeii care dă naştere atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional, sunt ţările care au cele mai bune rezultate înregistrate la naştere pentru mame şi copii.

Activitatea de moaşă presupune urmărirea femeii gravide, asistă la naştere şi însoţeşte mama şi copilul în perioada post-partum, adică în primele 6 săptămâni după naştere. Ea este specialistul care educă cuplurile în timpul sarcinii în privinţa naşterii, alăptării şi îngrijirii copilului, iar după naştere se ocupă de consilierea mamelor.

Pentru că pot asista şi coordona naşterile acasă, ele sunt obligate să aibă contract cu un medic sau cu o unitate medicală care să preia gravida în clipa în care apar complicaţii. În România, singurul act oficial în care este menţionată meseria de moaşă este o ordonanţă de urgenţă în care sunt stipulate atribuţiile moaşei.

Cu toate acestea, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Cristina Irimie, precizează vă meseria de moaşă există dintotdeauna şi că pregătirea şi legislaţia trebuie adaptată cerinţelor UE. Moaşele din România vor să li se recunoască anumite competenţe care să fie stipulate clar în lege. De asemenea, vor ca în situaţii de urgenţă să poată interveni până vine medicul şi să aibă dreptul de parafă.

Adriana Turea are detalii.