Mândria de a fi român. În Transcarpatia, Ucraina.
Se află aşezaţi şi atestaţi pe cursul superior al Tisei în douasprezece localităţi şi numără spre patruzeci de mii.
Articol de Adrian Marchiş, Maramureş, 30 Noiembrie 2012, 12:05
Sunt românii maramureşeni care nu şi-au uitat identitatea şi mai cu seamă rădăcinile moştenite. Nici datinile, nici obiceiurile, nici portul specific maramureşean. Dar mai ales hărnicia. Este ceea ce se vede. Cred, dacă aş fi pe luna şi m-aş uita mai atent, aş vedea prima dată casele românilor din dreapta Tisei! Apoi zidul chinezesc!
Au început să-şi construiască locuinţele în urmă cu mai bine de patruzeci de ani şi de la an la an, au pus cărămidă peste cărămidă. Aşa au ajuns sa aibă case (nu le numesc nici vile, nici palate, pentru că nu îmi plac aceste noţiuni, din raţiuni fireşti) cu 10-15-20... de camere, un etaj, două sau trei.
Este MÂNDRIA lor, de a fi ROMÂNI. O fală înascută. Ceva din ce se vede prin Ţara Oaşului înmulţit cu trei! Ori, ceea ce se aude în acest reportaj, mi-am dorit de aproape douazeci de ani de slujitor al radioului public, încă de la prima deplasare în comunitatea românească de peste Tisa.
La întâlnirea din martie '94 cu oamenii cu care mă inţelegeam în grai românesc, îmi aduc aminte că cineva din Apşa de Mijloc, ce lucra prin Siberia, îmi spunea: "atunci când îmi aduc aminte că-s român cresc cu doua pălmi în sus". Extraordinar!
Un distins diplomat al ţării noastre la Kiev îmi mărturisea la microfon că "aici ar trebui sa vină toată România să vadă cine sunt ei, romanii din Transcarpatia". Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri de pe site-ul nostru cunosc ţara, Europa. Daca nu aţi ajuns peste Tisa nu aţi vazut mare lucru! Nu sunt cuvinte mari, nu îmi este teamă de ceea ce spun! Poate nici reportajul nu este suficient, nici imaginile, dar cred, sunt elocvente.
Treceţi oameni buni Tisa (peste podul istoric de la Sighet) şi o să vă bucuraţi că sunteţi români. M-aş bucura să vă insotesc până în Biserica Albă, Apşa de Jos (cu aproape 10 mii de români), Apşa de Mijloc, Strâmtura, Podişor, Plaiuţ, Cărbuneşti... La doi paşi de Sighet.
Cineva de acolo îmi spunea că stăpânul lor este limba română, iar capitala este Alba Iulia. Se trezesc cu "Deșteaptă-te Române" şi cu "Tatăl Nostru"... !
Ei sunt românii din Transcarpatia.
