JURNAL DE DECEMBRIE. Buzău.

Cine spune că le știe pe toate e clar că greșește. Sper că nu am zis vreodată așa ceva pentru că la Varlaam aveam să aflu că mai sunt așa de multe lucruri de descoperit.

Spre exemplu, să-l văd pe Pompiliu Blidaru pregătind o mămăligă care te ține cu gura plină de apă timp de două ceasuri sau să caut cu privirea după caprele negre rare, dar localnice în Penteleu.

Mi-am încrucișat povestea de decembrie cu legendele despre un hoț de cai, pe numele lui Nichita Blidaru și un haiduc salvator al locului, Gheorghilaș. E așa de fain locul încât îmi caut drum spre Varlaam pe drumul Brașovului ori de câte ori o cere sufletul.

La doar câteva zile înainte ca răul, greul și dificilul 2010 să-și dea și ultima suflare, am poposit cu domnul Blidaru în casa familiei. Pe lângă acel miros de mămăligă născută din apă și lapte, cu brânzeturi mocănești și pătrunjel deasupra, am găsit și aroma cărnii la capac. De fapt porcul, vițelul și oaia își dau împreună prinosul în folosul celui care în aceste zile poposește acasă la familia aceasta de munteni.

Mai pun pe lista de desfătare o baie în zer și flori de fân, un pahar cu zer proaspăt, o cană cu ceai de măceșe și miere și o ultimă ceașcă de țuică de prune cu care să spunem la muți ani!

Cristina Moise a urmat aromele îmbietoare și a realizat reportajul următor.