Între contradicţii – Bonţu Mare
Cristina Moise a vizitat un sat de munteni aspri, ascuns între ape şi vremuri învolburate.
Articol de Cristina Moise, Buzău, 16 Iunie 2010, 23:11
Închideţi ochii şi imaginaţi-vă: 37 de grade Celsius, îmbrăcat lejer, dar cu rucsacul în spate, sunteţi dornic să mirosiţi fânul proaspăt cosit şi vă udaţi picioarele cu apa curată, dar foarte rece.
Aveţi de urcat însă vreo şase kilometri de drum netrebnic de pieptiş cu trupul, dar ajungeţi. Beţi repede o cană cu lapte de la tanti Maria, lapte abia muls, aruncaţi rucsacul şi vă lăsaţi în voia aerului rece de munte.
Deasupra ochilor, munţii se împletesc într-un verde variat: spre galben, crud, aproape negru. La fel şi înălţimile. Trec păsări mari, răpitoare – ulii.
Din spate se aud paşi obosiţi. Un bătrân duce un sac precum furnicile din poezie. E plin cu nisip. Are de reparat un perete.
Aruncaţi ochii mai departe. O fotă, o ie, întreg costumul popular. Renunţaţi pentru că miroase a carne afumată de la cazan cu omleta şi ceapă crudă.
Deschideţi bine ochii. Sunteţi la Bonţu Mare, de-a stânga Siriului din Buzău. Ghidul dumneavoastră e Cristina Moise. Fotografii, imagini şi jurnalul de reporter, pe siteul proiectului Reporter Special.
