Iarmarocul - oglinda vieţii omului de la ţară

Numai că oamenii resimt din plin durerea că nu au bani şi nici cum să-şi valorifice plusul de cereale din pod, "pe care-l mănâncă gărgăriţele”. Altfel spus cerealele nu au căutare pentru că fiecare are în gospodăria lui.

Dincolo de realitatea zilei se află aceeaşi mare problemă pe care diverşii politicieni, ajunşi în campanie electorală, o tot vântură ca fiind pe agenda lor de interes. Cum că, de îndată ce vor prelua frâiele puterii se vor îngriji ca oamenii satelor să-şi poată valorifica, la preţ real, surplusul din gospodărie. Nimic mai neadevărat. Alegerile s-au terminat, una dupa alta, vor mai veni şi altele, iar omul, ars de soare şi împovărat de griji o ţine tot într-o părere. Numai Dumnezeu este de partea lui.

Bine că măcar plouă, că pamântul rodeşte şi că omul are ce pune în farfurie. Cine munceşte, este de părere unul dintre cei intervievaţi. Şi aşa-i de când lumea. Mai ales la Moldoveni, în judeţul Neamţ, unde tradiţia face posibilă legatura omului cu rodul câmpului şi a lui cu pamântul.

Și mai e un lucru care, la fel, nu-și va găsi rezolvarea până când cei ajunși în fruntea obștei nu vor înțelege că iarmarocul e și oglinda muncii ți faptei lor. Mai peste tot, în satele moldave, locurile destinate schimbului de mărfuri sunt tăpșane pline de bălării și mizerii, în care lipsesc minimele condiții de civilizație. Păcat că omul de la țară continuă să se mulțumească cu ce i se oferă, zicându-și că e bine așa...