Evoluţia sistemului medical tulcean

Primele unităţi sanitare din Dobrogea au luat fiinţă în timpul dominaţiei romane, când vraci vestiţi din Roma antică erau trimişi în cetăţile de pe limesul dunărean să asigure starea de sănătate a armatei şi a conducătorilor ei.

Fiecare epocă a cunoscut o evoluţie a parcursului medical în Ţara Dobrogei în paralel cu aşa-numiţii vraci, lecuitori, înţelepţii proveniţi din rândul mulţimii, dăruiţi cu "puterea de a vindeca" cu tot felul de amestecuri de plante, alchimie şi descântece bolborosite într-o limbă de mult uitată.

Tătarii noghai, care şi-au asezat capitala la Isaccea încă de la 1286, când şi-au făcut propria monetărie şi au batut "moneda noghai", au asigurat şi asistenţă medicală miilor de tătari aduşi din Crimeea şi chinuiţi de "frigurile galbene". Primele spitale au apărut pe la 1700, spitale militare şi spitale de campanie.

În 1854-1855, când epidemia de malarie se întinde tot mai mult în Imperiu, se construiesc spitale cu mii de paturi şi sunt aduşi cei mai pricepuţi şi mai învăţaţi medici din Ardeal şi din Ţara Românească. MS Regele Carol I a avut grijă să investească foarte mult în sănătate şi în educaţie, mai ales în zona Dobrogei, unde există o largă circulaţie pe marile drumuri de apă şi de uscat. Lupta halatelor albe pentru sănătatea oamenilor dintre Dunăre şi Mare n-a încetat nici o clipă sau cel puţin aşa ne spune doctorul Nicolae Georgescu-Tulcea, el însuşi membru al unei vechi familii de doctori şi avocaţi, cercetător neobosit al istoriei locale ...într-o vreme în care avem nevoie mai decât oricând de repere.