Cãluşul-un obicei încã viu

În zilele de Rusalii, cea mai importantã tradiţie, păstrată încã vie în aproximativ jumătate din comunele judeţului Olt este cea a Cãluşului.

Cete formate din 7-9 sau 11 căluşari şi un mut colindã uliţele satelor şi joacã în curţile localnicilor care îi rãsplãtesc cu mâncare şi vin. Costumele cãluşarilor sunt albe, împodobite cu bete colorate, batiste cusute în casã, iar pãlãriile au mãrgele şi panglici colorate. Cea mai importantã recuzitã a cãluşarilor este steagul, o prãjinã lungã de 4-5 m, în vârful cãreia se leagã usturoi, pelin şi un prosop cusut, în care se pune sare, steagul fiind purtat de cãluşari tot timpul jocului.

Nelipsit din mijlocul jocului este omul mascat, numit mut. El are un rol foarte important în mijlocul cãluşarilor. Conform specialiştilor, explicaţia apariţiei mutului în jocul cãluşeresc este aceea cã, având în vedere cã obiceiul se practicã în perioada marilor cãlduri, şi cã mişcãrile jocului sunt foarte repezi, atunci când căluşarii dãdeau semne de obosealã, mutul intervenea cu diferite mişcãri hazlii, dând un timp de repaus jucãtorilor.

În vechime, Sãrbãtoarea Rusaliilor ţinea trei zile, timp în care erau interzise muncile la câmp sau activitãţile în gospodãrie, oamenii mergeau la bisericã, ascultau slujbele religioase şi purtau cu ei în permanenţã pelin şi usturoi. Perioada Rusaliilor este consideratã una de intensã comunicare între lumea viilor şi a morţilor, de aceea obiceiurile de Rusalii privesc atât viaţa omului cât şi pe cea a animalelor, dar şi viaţa câmpurilor şi a semãnãturilor, având, şi un caracter agrar. De aceea, cãluşarii erau duşi în casã, în oborul oilor şi grajdul vitelor, în lanurile de grâu, pentru a alunga ielele ce îşi fãceau apariţia de Rusalii.

La Caracal, la acest sfârşit de săptămână, pentru al cincilea an consecutiv, s-a desfăşurat un festival naţional de căluş pentru seniori, iar de mâine şi până în 29 mai, la Slatina, se va desfăşura un festival de căluş pentru copii, unde sunt aşteptaţi peste 1.500 de căluşari şi căiuţi din toată ţara, ne-a informat colega noastră, Laura Stoican.

=====================================================================

Dacă pe vremea bunicilor, cei mici se duceau în aceste zile pe dealuri şi culegeau anumite flori de primăvară pentru a le aduce acasă şi pentru a şi le dărui unii altora, acum tradiţia s-a pierdut în timp. Tot în timp a rămas şi tradiţia datului de veri şi surate după ce copiii veneau de pe dealuri cu bucheţele de flori în mână. Doar în satele de pe malul stâng al Oltului se mai păstrează acum această tradiţie, care altădată era specifică întregului judeţ Vâlcea, iar ritualul specific datului de veri şi surate a fost menţinut întocmai ca la carte.

Ceremonia se desfăşoară cu sau fără martori pe dealuri în jurul unui pom care înfloreşte şi rodeşte, fete şi băieţi laolaltă, iar legământul cuprinde mai multe momente rituale şi ceremoniale, dintre care cele mai importante sunt pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o cană cu lapte sau cu orez cu lapte pe care băieţii şi le dăruiesc unul altuia sau o farfurie de ceramică cu lapte pentru fete, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă alături de îmbrăţişarea frăţească. Această ceremonie se repetă anual, în preajma Rusaliilor, prin care fetele şi băieţii se dau de veri sau surate, iar din acel moment, aceştia vor deveni ca fraţii, iar de fiecare dată când copii se vor întâlni peste an, pe lângă faptul că îşi vor da bineţe, aceştia îşi vor spune unul altuia văr sau surată, ne-a informat colega noastră, Ana Maria Cârstea.