Apuseni - Poveşti nespuse, legende si curiozitaţi de pe platoul gheţar

Am ales să călătorim către acest loc mai izolat al Tării Motilor pentru că, spre deosebire de alte zone pitoresti ale Apusenilor, dispune de un potential turistic deosebit. Si nu pentru ca aici s-ar afla cel mai mare ghetar din România si unul dintre cei mai mari ghetari subterani din lume, datorită faptului ca "platoul" are încă multe lucruri de arătat si de... povestit. Cu o conditie! Turistul sa umble cu grabă... ardeleanului si sa "citească" din mers peisajul.

Aici pe Platoul Ghetar, chiar si o gramadă de bolovani are o istorie sau o poveste a sa. Ca să nu mai vorbim de casele cu picioare de piatră, de surile poligonale cu căpriori curbi, acoperite cu cetina - arhitectură unică în Europa, de brazii cu... găuri ori cei cu crengi doar în vârf sau de fagii... beliti sau de legendele haiducilor si povestile despre valve si comori.

Aceste realitati dar si povestile, legendele si curiozitatile din satul Ghetar le-am cules pentru acea categorie de turisti de tranzit, care, cazati în vile si pensiuni confortabile de pe Valea Ariesului "dau o fuga" între doua gratare si-o lada cu bere sa vada Pestera Scarisoara si apoi coboara în vale, sa mai faca nitel turism cu ATV-ul sau autoturismul 4x4 pe niste drumuri care sa nu scuture prea tare si sa nu atenteze la bucsele, pivotii si planetarele masinilor. Le-am cules, mai ales, pentru cei care ar putea deveni turisti constanti, dispusi sa-si "rupa" ceva mai multe zile de vacanta pentru a schimba vuietul orasului cu adierea vântului prin brazi, claxonatul demential cu sopotul unui izvor, asfaltul cu poteca înierbata, meniul de fast-food cu "zama" din broazbe, o leguma ce nu e nici cartof, nici morcov, nici floarea-soarelui, ridiche sau gulie, desi la gust sau la aspect se aseamana cu unele sau altele dintre cele enumerate.

Tot aici, la peste 1100 de metri altitudine, turistul poate pune capul pe o perna umpluta cu fân sau otava si poate dormi pe un... strujac de paie. Si mai poate urmari cum se prepara brânza ori casul, cum se ara, acum în mai, cu plugul "într-o brazda", cum fac motii cazi pentru tinut prunele sau merele la fermentat, pentru tuica, ciubere si alte lucruri trebuincioase din lemnul padurii. Am zis tuica? Ei, daca tot am pomenit-o, trebuie spus ca sus, pe platou, tuica îi tare... fudula. Are o gramada de... margele la gât (la gâtul sticlei).