Amintiri frumoase, în paragină

Bătrânul cinematograf Porţile de Fier mai trăieşte azi doar în amintirea celor care au galopat alăturaţi haiducilor lui Şaptecai pe cărările fermecate ale vremurilor de odinioară.

De el se leagă multe dintre amintirile frumoase ale tinereţii severinenilor. O strângere caldă de mână sau o atingere furişă de buze, într-un moment tandru al peliculei. A fost martor tăcut şi în aceeaşi măsură complice la atâtea şi atâtea poveşti de iubire înfiripate pe băncile lui.

Dar cum amintirile se năruie, intrat astăzi în sala somptuoasă te cuprinde tristeţea. Tavanul se prăbuşeşte, scaunele sunt distruse, iar ecranul de proiecţie e pe jumătate ars. Oamenii străzii şi-au găsit adăpost în cinematograf şi i-au dat foc să domolească frigul iernii. Ca într-un tangou final, la Porţile de Fier se scrie scenariul unei drame, la care marele public, actorii de odinioară, privesc cu mâhnire.

Dar pentru responsabilii locali cinematograful e subiect tabu. Primarul Constantin Gherghe şi viceprimarul Mircea Grosu au refuzat să-şi spună punctul de vedere. Au desemnat un angajat al primăriei care nici el nu ştie prea bine cum stau lucrurile când vine vorba de soarta clădirii. Ea a fost preluată de primărie acum trei ani. Nu s-au făcut investiţii pentru că o firmă a revendicat o presupusă concesiune a clădirii. Dar în acelaşi timp primăria locală nici nu prea pare dispusă să investească în modernizarea cinematografului. Acum a apărut o ordonanţă guvernamentală prin care cinematografele predate acum 3 ani autorităţilor locale şi ne preluate să revină RADEF.

Concret ce se va întâmpla cu cinematograful nu ştie nimeni. Un lucru e cert, în timp ce autorităţile dau bir cu fugiţii, cinematograful rămâne o amintire frumoasă, dar părăginită pentru cine stie cât timp.