Un sat de piatră, o biserică săpată în stânca şi pietre căzute din cer
Lucruri de văzut şi drumeţii de făcut în satul Corbi, judeţul Argeş.
Articol de Felix Crainicu, 01 Octombrie 2009, 09:44
Într-un perete uriaş galben-roşiatic, se află, din vremuri fara nume, un salaş de închinăciune.
O bisericuţă săpată cu dalta, acum mânăstire de călugări. Vara, curtea e plină de flori.
Câteva lespezi uriaşe de piatră, cioplite de mâna omului, te fac să te intrebi care le-a fost, cândva, menirea.
O scară de piatră în zig-zag urcă până la poala peretelui, străjuită de o balustradă de lemn şi de straturi cu flori. În stanga e un vechi paraclis de lemn cu clopotniţă, iar în partea opusă, câteva cruci bondoace, ascunse de ierburi. Stânca e inaltă de 24 de metri.
În 1512, monahia Magdalina, cu nume de mir Musa, proprietara moşiei de la Corbi, a reînfiinţat mânăstirea, care cine stie de când există, şi a închinat-o lui Neagoe Basarab. Aici a fost prima mânăstire de maici din Ţara Românească. Pictura e chiar mai veche, de prin veacul al XIV-lea, iar lăcaşul însuşi este mult mai bătrân.
Zidul dinspre sud încă mai păstrează pictura veche de secole. Cel dinspre nord e ros în forme ciudate, cercuri concentrice şi spirale, şerpuiri zăpacite, care se întretaie şi se împreunează.
Cele două altare de piatră trimit spre bisericile bizantine din secolul al X-lea, cu hram dublu, şi chiar spre bisericile rupestre din Cappadocia.
Localnicii, sustinuţi de istorici, spun că aici a fost un loc sacru şi în perioada precreştină. Dovada este altarul dacic din curtea mânăstirii. Aici se poate vedea un mare jertfelnic dacic din piatră, cu scari săpate, cu un canal de scurgere şi locaşuri pentru mirodenii şi cine mai ştie ce.
Satul Corbi, judeţul Argeş - un loc în care istoria României este aşa cum trebuie să fie – simplă, clară, la îndemâna oricui.
Un loc în care este atât de simplu să înţelegi de unde venim şi încotro ne îndreptăm.
