Test drive cu "jeep-ul poporului” la Padina
Pentru că ne place să punem căruţa înaintea boilor am ajuns să construim maşini bune pentru drumuri proaste - iată un obiectiv ce numai în România poate fi atins şi chiar depăşit.
Articol de Alex Lancuzov, 06 Septembrie 2010, 09:19
Pentru drumurile europene ,,de ţară” Uzina de la Mioveni a lansat anul acesta în primăvară ,,Jeep-ul Poporului”, o maşină care ,,ţine” la gropile mioritice şi pentru care clienţii din Franţa sau Germania se înscriu pe lungi liste de aşteptare.
Posibilitatea unui discount substanţial prin Programul Rabla, tracţiunea integrală inteligentă preluată de la Nissan şi garda la sol de peste 200 mm. fac din acest model un concurent veritabil pe piaţa SUV-urilor.
Peisajul mirific al platoului de la Padina strajuit de culmile înzăpezite ale Bucegilor şi reflectat aproape ireal în apele lacului Bolboci atrage ca un magnet turiştii din ţară. Nu am ratat ocazia unei aventuri pe drumul forestier dintre Moroeni şi Padina iar traseul spre Cheile Tătarului a fost negociat fară probleme chiar şi cu tracţiunea cuplată pe 4 x 2. Motorul de 1,5 dci 110 CP ,,trage” bine chiar şi pe Autostradă unde ne bucurăm de consumul economic obţinut în treapta a 6-a însă cu maşina încărcată şi climatizarea pornită parcă ne-am simţi mai bine cu o motorizare superioară – 1,9 dci 130 CP.
Drumul de la Târgovişte la Moroeni (via Glod – unde vă recomand să conduceţi cu prudenţă ) este acceptabil la nivelul carosabilului cât priveşte căruţele, tractoarele sau turmele de vaci – acestea fac parte din peisajul rutier specific românesc. Spre Padina (1600 m.) şi Peştera Ialomicioarei se face la stânga conform indicatorului (încă prezent) pe alternează toate combinaţiile posibile doar la noi – asfalt, piatră cubică, noroi adânc şi valuri mult prea înclinate pentru maşinile exclusiv de asfalt. Odată intraţi în pădure începe urcuşul pe drumul pietruit şi tasat însă cu porţiuni de pământ care se transformă în mici lacuri de nămol dacă plouă abundent.
Aici tracţiunea 4 x 4 şi anvelopele cu profil ,,cross” şi -a
u aratat valoarea şi au scos Duster-ul din situaţii DN 71, urmează un tronson de 2-3 km. unde aproape imposibile pentru orice maşină cu puntea motoare pe faţă. Sunt cca 20 de km până la o bifurcaţie de unde se poate merge spre lacul Scropoasa sau Bolboci, tot din acest punct pleacă o variantă spre Sinaia prin masivele Dichiu şi Păduchiosu dar pe un traseu deosebit de accidentat. După ce am trecut prin Cheile Orzei şi ale Zănoagei intrăm şi în Cheile Tătarului nu foarte înguste dar spectaculoase şi răcoroase pe timp de vară. Vechea păstrăvărie este abandonată aşa că pasionaţii pescuitului pot spera la mica captură lângă barajul artificial creat din anrocamente.
Imediat ajungem pe platoul de la Padina de unde se poate merge şi mai la Nord spre Rezervaţia Peştera Ialomicioarei, Piciorul Babelor şi Monumentul Eroilor de la
Caraiman.
La întoarcere am ales traseul spre Popasul Cota 1000 şi Sinaia unde am avut parte de o altă surpriză plăcută pentru că drumul foarte prost pe care îl ştiam a fost pe alocuri asfaltat şi peticit. Pe DN 1 au mai fost reparate rosturile de dilataţie de la podurile peste Prahova şi se toarnă covor asfaltic complet la coborâre spre Posada. Pe serpentine şi în virajele strânse luate în viteză maşina se comportă corect ajutată şi de sistemul ESP disponibil pentru varianta de top.
