Cele mai mari staruri din lume defilează deja pe covorul roşu de la Festivalul de Film de la Berlin.

La competiţia pentru râvnitul 'Urs de aur', România este reprezentată de pelicula lui Călin Peter Netzer, 'Ana, mon amour', care va şi proiectată astăzi în competiţia oficială. Netzer a mai câştigat premiul cel mare cu filmul "Poziţia copilului".

La festival va participa şi actorul român Tudor Istodor, la categoria 'shooting stars', pentru rolul său din 'Fixeur'.

De asemenea, în cadrul Programului 'Berlinal Talents' vor participa regizoarea Ilinca Călugăreanu, actorul Alexandru Potocean, regizoarea Ioana Mischie, producătoarea Andra Popescu, operatoarea Carmen Tofeni, distribuitorul de film Matei Truţă şi scenarista Monica Stan.

În plus, proiectul de film 'Căprioara' - 'The Dear' - de Bogdan George Apetri, al cărui producător este Oana Iancu, a fost selectat să participe la Coproduction Market.

Mihaela Helmis a discutat despre importanţa filmului 'Ana, mon amour, dar şi a participării la Festivalul de la Berlin cu producătoarea peliculei, Oana Iancu.

Reporter: Pentru România, pentru filmul lui Călin Netzer, este el un film pentru festival sau un film pentru noi toţi?

Oana Iancu: Toţi producătorii căutăm un film care să reprezinte un succes în festivaluri şi să reprezinte un succes şi în săli. 'Poziţia copilului' a fost un astfel de film şi Călin a realizat astfel un lucru foarte dificil, să împace pe toată lumea, iar filmul 'Ana, mon amour' sper să-i calce pe urme, pentru că are o valoare artistică evidentă şi, prin această selecţie la Berlin, acest lucru este confirmat. Pe lângă calitatea artistică, filmul are o tensiune interioară şi merge, merge, se întâmplă lucruri cu impact pentru public, dar în acelaşi timp are şi această valoare de introspecţie şi ajunge destul de adânc în spectator.

Reporter: Dacă e să mergem pe mâna celor care au prezentat filmul, înţeleg că este o temă în care, general umane fiind valorile căutate de Călin Peter Netzer, iată, se ajunge de la căutarea relaţiei părinte-copil în 'Poziţia copillui' la ceea ce cu toţii trăim, relaţia aceasta de cuplu, mai mult sau mai puţin problematică.

Oana Iancu: Aduce un subiect de care noi ne lovim în mod activ în viaţa noastră şi atunci interesul şi identificarea pe care o avem faţă de personajele din film sunt cu atât mai relevante. Noi reuşim, prin filmul acesta, să descoperim nişte lucruri în noi, despre noi şi ne dă acces practic la o perspectivă care poate clarifica anumite situaţii din viaţa noastră şi de aceea consider că este cu atât mai valoros, adică pe lângă nivelul acesta al divertismentului, că te duci şi îţi face plăcere să urmăreşti o poveste tensionată cu tot felul de conflicte, cu tot felul de bucurii, cu tot felul de lucruri amuzante, pe lângă asta, la sfârşit, rămâi cumva cu tot felul de întrebări şi pe urmă ajungi să le găseşti răspunsul cu timpul.

Reporter: Film de artă care, de la afirmaţia lui Călin Netzer: "Luminiţa lui Cezar Paul-Bădescu sunt eu", la acest titlu, 'Ana, mon amour', a parcurs un drum interesant. Cred că e greu de găsit ce dă în primul rând valoare acestei conjugări.

Oana Iancu: Drumul a fost şi foarte lung şi, pe cât se făceau paşi înspre film, pe atât paşii ăia se îndepărtau practic de roman. Ca şi nume, am renunţat la 'Luminiţa' şi am înlocuit acest nume cu numele 'Ana' strict pentru a fi internaţional şi pentru a nu da dificultăţi spectatorului din altă ţară.

Reporter: Ca şi 'mon amour', de altfel.

Oana Iancu: 'Mon amour', da, cred că nimeni n-are probleme cu pronunţia şi cu înţelegerea lui, dar Luminiţa era dificil. Am ales acest titlu, da, pentru a fi prietenos cu publicul internaţional.

Reporter: Să se regăsească toţi, mi-aş dori, aşa încât să spună mai mult şi mai bine decât alte filme cu care veţi fi în competiţie. Asta e o urare.

Oana Iancu: Mulţumesc.