Psihologul Radu Leca: "Nu este o rușine să fii anxios, nu este o rușine să fii depresiv"

Emisiunea: "Matinal" - Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu

Daniela Petrican: Problemele de sănătate mintală sunt cumva ascunse sub preș la noi; cei care se confruntă cu diverse forme ale acesteia, mai grave sau mai puțin grave, nu vorbesc despre asta, pentru că în mentalitatea multora dintre noi există ideea că a discuta despre faptul că suferi de depresie sau de tulburare bipolară, să zicem, este o slăbiciune ce va fi exploatată de cei din jur în defavoarea lor.

Cătălin Cîrnu: Da, după întâmplările din ultimele zile, merită să discutăm și o facem, ca de fiecare dată, alături de prietenul "Matinalului", de psihologul Radu Leca, deturnat din drumul spre Radio, pentru că are câteva cazuri destul de grave. Salutare!

Daniela Petrican: Bună dimineața, Radu!

Radu Leca: Bună dimineața! Vă salut pe amândoi și bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cătălin Cîrnu: Radu, de ce crezi că în România, mai ales în România, sunt stigmatizate public persoanele vulnerabile din punct de vedere psihic?

Radu Leca: Lucrurile sunt simple. Avem de-a face cu un conținut personal, pe care tot ceea ce înseamnă subiect public, persoană publică, în momentul în care face afirmații de tipul: eu sunt depresiv sau eu sunt anxios sau eu sufăr de o tulburare afectivă sau eu sunt bipolar, ajunge să fie în centrul unui ocean de injurii, de etichetări, de lucruri negative despre care nici măcar nu a știut că există la adresa lui, gândite vreodată. Ele încep să fie scrise, ele încep să fie spuse în jurul său, demnitatea sa este terfelită, că ăsta este cuvântul, făcută praf, iar un om ce avea cel puțin o problemă din punct de vedere emoțional, datorită elementelor injurioase care i se aduc, aduce în interiorul universului său personal, tulburat deja, cel puțin încă o formă de tulburare afectivă. Și atunci, spunem în felul următor, cu mult respect și cu multă etică pentru toți cei care ne ascultă: nu este o rușine să fii anxios, nu este o rușine să fii depresiv. Categoric, atunci când ești catalogat într-un anumit fel și viața ta publică este pusă sub semnul întrebării, iar faptele tale trec dincolo de noțiunea bunului simț și sunt cumva testate și retestate și recalibrate și cineva întotdeauna te judecă nu trebuie să apleci nici urechea, nici mintea și nici sufletul către vorbele lor.

Daniela Petrican: Dar ține și de educația noastră, nu știu, așa am fost crescuți, nu am nevoie de psiholog, că nu sunt nebun?

Radu Leca: Noi judecăm tot ceea ce auzim în jurul nostru. Uite, să-ți ofer un exercițiu simplu: oricând mergi pe stradă, oriunde, vei asculta discuții în jurul tău, în care, în interiorul lor, vei descoperi și aici, repet, indiferent de locul în care ești în București, cel puțin, și-n orașele mari ale României, vei asculta o informație care te deranjează. Oamenii se ceartă constant, pe stradă, prin mijloacele de transport în comun, la job; oamenii etichetează peste tot, oriunde; oamenii spun despre alți oameni lucruri rele. Este atât de ușor, este atât de ușor să faci rău, este atât de ușor să vorbești de rău o persoană. Iar acum, să mă iau pe mine și să mă adaug la această listă uriașă de oameni care au fost blamați și înjurați și etichetați, fiindcă, din păcate, până acum un an de zile, un an și două luni, cântăream un număr de kilograme într-adevăr impresionant. Nu aveam o zi de la bunul Dumnezeu să /nu/ mi se spună: 'Radu, tu poți să gândești fiind obez? Radu, dar tu gândești dacă ești gras? Radu, dar un gras ca tine ce poate să aducă nou în psihologie? A, dar grașii gândesc în psihologie?' Vedeți, nu este vorba numai despre persoanele care sunt vulnerabile din punct de vedere mental, este vorba de tot ceea ce este diferit. În speță, răutatea ne iese prin piele, prin pori și prin aerul pe care îl respirăm, aducând doar lucruri negative în interiorul vieții noastre. De ce să fim atât de răi cu oamenii de lângă noi, când putem să fim buni și pașnici și armonioși, spunând doar lucruri pozitive? Să ajungem să credem că lucrurile rele sunt mai importante decât bunul Dumnezeu ţine mult de mândrie și de fală. Îmi pare rău pentru cei care, astăzi, se află sub lupa lucrurilor negative spuse despre ei. Îmi pare rău că nu au vorbit mai demult ca să poată demonstra tot ceea ce înseamnă curajul de a recunoaște că ai o problemă. Îmi pare rău pentru specialiștii care încearcă să posteze public atunci când au fost cumva înștiințați de faptul că clienților nu mai sunt în viață mesaje care sunt apoi regândite și se duc către o direcție foarte rea. Îmi pare rău pentru toți cei care nu-și țin gura rea închisă, fiindcă ei chiar creează rău și haos în jurul lor.

Cătălin Cîrnu: Da, de multe ori vituperările fac mult mai mult rău decât, nu știu, un accident în sine. Dar dacă tu te-ai dat exemplu, acum încerc eu două teme, și anume: să spunem că eu sunt cu probleme psihice, nu spun la serviciu, cum ar trebui să reacționeze colegii și șefii vizavi de mine?

Radu Leca: Există întotdeauna o noțiune clară și foarte clară care are legătură cu rezultatele pe care tu le ai. Atât timp cât rezultatele tale sunt minunate, poți fi cât de anxios îți dorești. Fiindcă nu înseamnă că dacă ești anxios, depresiv, dacă intri sub incidența tulburării bipolare nu îți faci treaba corect. Uneori îți faci treaba mai bine decât toți ceilalți din jurul tău. Avem de-a face cu o echipă din care toți cei care suferă de anxietate, de depresie, tulburare bipolară fac parte. Ei, într-adevăr, din punctul meu personal de vedere, ar trebui, în mod concret, să nu se teamă și să vorbească și să spună: 'Eu sunt un pic anxios. Eu sunt un pic panicos. Eu sunt un pic depresiv'.
De ce? 'Problemele mele de acasă, problemele mele din familie, problemele mele personale, viața traumatizantă pe care am avut-o, lucrurile rele care ni se întâmplă'. Nu este o rușine să recunoști. În schimb, este sabotor atât timp cât tu nu mergi la un psihoterapeut, la un psiholog, atât timp cât nu ceri ajutor. Avem nevoie să oferim ajutor și avem nevoie, în cazul în care suntem tulburați afectiv, să cerem ajutor. Trebuie.

Cătălin Cîrnu: Bun. Și a doua variantă, Radu, eu mă dau pe mine exemplu, ca să nu existe alte comentarii, am o recomandare, am un diagnostic de la un medic de specialitate, psihiatru sau psiholog, ei, cum ar trebui să reacționeze angajatorul vizavi de mine, prin problemele pe care le am?

Radu Leca: Angajatorul trebuie să înțeleagă faptul că până la un moment dat pe mine, ca și angajatul lui, m-au recomandat foarte multe calități și astăzi cumva au fost puse și într-o altă lumină. Și atunci, angajatorul trebuie să înțeleagă următorul lucru, avem de-a face cu un angajat care va avea nevoie de ajutor să revină la cea mai bună formă a sa și, dacă eu îl voi ajuta, înseamnă că el va rămâne lângă firmă o perioadă foarte lungă de timp, după ce va deveni în formula sa cea mai bună, reechilibrat, sau va trebui să îl dau afară, datorită faptului că eu, ca angajator, în micimea și în prostia mea, nu voi accepta că am de-a face cu un om care are nevoie de ajutor? Îi sfătuiesc pe toți cei care au firme, care construiesc firme și care dețin firme și au angajați printre care se regăsesc oameni cu probleme emoționale să îi ajute pe aceștia, să le facă abonamente în cabinetele de psihologie clinică, în cabinetele de psihoterapie, să le facă abonamente și să le ofere posibilitatea acceptării consultațiilor de psihiatrie, fiindcă ei au nevoie de ajutor. În clipa în care - și aici trebuie să fie subliniat cu roșu -, în clipa în care o persoană tulburată afectiv, tulburată emoțional primește ajutor, ea va ține minte toată viața ei că a primit ajutor. De la cine ai primit tu ajutor? De la angajatorul meu, lângă care rămân indiferent de ce se întâmplă. Oamenii aceștia sunt dedicați. Într-adevăr problemele lor emoționale țin de copilărie, căsnicie, probleme financiare, probleme în interiorul familiei, dar toate aceste lucruri se pot depăși în echipă.

Daniela Petrican: Radu, dar dincolo de mentalitatea noastră, ce îi lipsește sistemului public de sănătate mintală din România?

Radu Leca: Îi lipsesc campaniile de informare a tot ceea ce înseamnă existența cabinetelor de psihologie clinică. Îi lipsește sistemului de sănătate în mod real o conștiință de sine a existenței a trei entități care să te ajute atunci când ești tulburat afectiv: cabinetele de psihologie clinică, cabinetele de psihoterapie și, evident, cabinetele de psihiatrie. Aceste trei entități ele fuzionează și te ajută pe tine persoană tulburată emoțional, tulburată afectiv, să reușești să redevii ceea ce ai fost la un moment dat și să redevii în varianta ta cea mai bună, important, pe lucrurile pe care tu le faci, când le faci și cum le faci, ducând totul la bun sfârșit cu rezultate fantastice. Rușinea nu este pentru cei care sunt tulburați afectiv. Rușinea, în schimb, este pentru cei care sunt tulburați afectiv și care nu cer ajutorul. Avem nevoie și să ajutăm și să cerem ajutorul.

Daniela Petrican: Așadar, problemele de sănătate mintală, până la urmă, nu trebuie ascunse sub preş.

Radu Leca: Niciodată.

Daniela Petrican: Mulțumim pentru toate precizările.

Radu Leca: Mulţumesc şi eu.

Daniela Petrican: A fost alături de noi psihologul Radu Leca.