Pirateria în muzica românească

În mod normal dicţionarul explicativ ne spune în dreptul cuvântului piraterie următoarele: fapta prin care membrii echipajului unui vas, prin ameninţări şi violenţă, răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate la bordul lui. Ei bine, membri acestui vas utilizează astăzi pentru deposedarea de bunuri şi valori, mai puţină violenţă, şi ceva mai multa tehnică. În cazul de faţă.. calculatorul. „Vasul” ce ne ajuta pe toţi să exploram din nelimitata putere a internetului. Cum şi în lumea virtuala, tentaţiile sunt la tot pasul, o importantă parte din utilizatorii de internet aleg să fure un produs decât sa-l cumpere. Printre victime, domeniul software, creaţia video dar şi muzica. Tataee de la B.U.G Mafia vede aceasta evoluţie ca un lucru normal:„Este clar că cd-ul este practic mort ca format. Toate companiile se orientează către mediul digital şi cu atât mai mult spre mediul online. Clar, entertainment-ul vizual şi audio o să vină în viitor prin fibră optică.”

Tehnologie tot mai avansată care va da posibilitatea de a consuma diversitate în media, nu va da însa dreptul de a împarti ceea ce consumaţi, cu alti utilizatori neplatitori. Iar pentru dovezi în acest sens s-au înmultit perchezitiile informatice la domiciliu, urmărindu-se astfel listele şi fişierele postate într-o reţea internet. Şi totuşi.. internetul ramane o buna soluţie pentru artiştii tineri, în goana lor dupa afirmare. Radu cânta în trupa Aria Urbana: „Şi noi avem mult de câştigat, pentru promovarea noastra, ne fiind foarte prezenţi la radio şi la televizor, ne-a ajutat foarte mult promovarea muzicii noastre prin internet.”

De partea cealalta, rockul este ceva mai conservator. George Costinescu cănta în formaţia Act: „Muzica rock este promovată foarte bine pe internet, pe site-urile de specialitate şi apoi, din păcate prin torenţi, de unde muzica este piratată. Noi ne-am încăpăţânat producănd albumul nostru ca disc, aşa cum se face. Cu timbru la ORDA, cu tot ce trebuie ca muzica noastră sa apară pe piaţă legal.”

Dincolo de opţiunea artiştilor pentru vânzarea sau împarţirea gratuita prin internet a muzicii lor, utilizatorul de internet trebuie să abia un comportament responsabil chiar şi în faţa calculatorului. În acelaşi timp, speranţa artiştilor de muzică se îndreaptă spre casele de discuri, pentru o mai eficienta adaptare la cerinţele pieţei, cautând soluţii chiar cu ajutorul internetului, pentru ca muzica lor.. în final.. să se vândă.

„Din păcate, casele de discuri şi industria muzicii la nivel mondial nu a înteles mai devreme, că trebuie să se adapteze schimbarilor de tehnologie. Atâta timp cât pe tine ca producator te-a costat fabricarea unui cd 50 de cenţi, nu poţi avea pretenţia de a-l vinde cu 15 dolari sau 20 de euro, şi să poţi face treaba asta la nesfârşit. Nu e în natura umană să accepte prea mult timp acest.. furt.”