Mi-e dragă România pentru rezervaţia de bujori de stepă

Mi-e dragă România pentru rezervaţia de bujori de stepă de lângă Zau de Câmpie, din judeţul Mureş.

Această rezervaţie unică în Europa se întinde pe o suprafaţă de 3,5 hectare şi conţine peste 50.000 de exemplare.

Bujorii de la Zau au fost atestaţi documentar pentru prima dată în 1846 într-o publicaţie aparută la Viena.

În 1923, de ziua naţională a României, un copil de şase ani pe nume Marcu Sâncrăian a iesit împreună cu tatăl său la iarbă verde în pădurea de langă Botei.

Printre cei care petreceau o zi în natură se afla şi un tanăr dascăl clujean, Alexandu Borza, care a început să povestească despre bujorul de stepă, spunând că dacă nu este ocrotit, s-ar putea să dispară.

Audio: Mi-e dragă România pentru rezervaţia de bujori de stepă de lângă Zau de Câmpie.

Micutul Marcu a exclamat spre marele amuzament al celor prezenti: "Nu te teme! Voi avea eu grija de bujori!"

Toată lumea a crezut că nu e decât un simplu entuziasm pueril, însă Marcu Sâncrăian a devenit protectorul acestor flori pentru mai bine de 70 de ani.

În semn de respect pentru dragostea şi eforturile depuse pentru salvarea şi înmulţirea bujorului de stepă, localnicii l-au supranumit pe Marcu Sâncrăian "Tatăl Bujorilor”.

Alexandru Borza a devenit academician şi a reuşit, în 1932, ca o parte a poienii de lângă Zau de Câmpie sa fie declarata rezervaţie naturală, fiind cel mai nordic punct în care creste miracolul vegetal numit bujorul de stepă.