Mi-e dragă România pentru Rezervaţia Comana care uneşte într-un singur parc natural superb rezervaţiile ştiinţifice de bujor de munte, de ghimpe şi de mărgăritar sau de lăcramioare.

Ca sa ajungi în aceasta zonă de natură protejată, undeva pe la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Giurgiu faci la stânga, spre Copăceni şi Mogoşeşti, pe un drum care te duce prin lanuri stropite cu maci la mănăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş în 1461, pe malul Neajlovului.

Pădurea din Rezervaţia Comana este splendidă. Curată, aerisită, şi plină de fluturi şi păsări salbatice.

Te poţi scălda într-unul din ochiurile de apă iar în perioada în care înfloresc salcâmii, îţi vine să adormi în mireasma lor îmbătătoare, hipnotizat de concertul broastelor din stufariş, al fâlfâitului de aripi şi al zumzetului de albine care zbârnâie prin tufele de maceş.

Din când în când poţi zari printre copaci căprioare speriate şi nehotărâte în luminişurile mlăştinoase.

Pe balta Comana se mai află cabana Fântana cu Nuc, construită în 1889, şi fel de fel de locuinţe lacustre lăsate în paragină, dar cu atât mai pitoreşti.

Ca să ajungi la vechile colibe pescăreşti de stuf, cărora li se mai zice şi "satul celtic", trebuie sa faci echilibristică pe butuci şi scânduri, printre broscuţe ţestoase.

În Padina Tătarului, în luna mai, are loc o petrecere câmpenească de dragul înfloririi bujorilor de munte.

Din punct de vedere al biodiversitaţii, Parcul Natural Comana reprezintă o a doua Deltă pentru România şi o oază de relaxare pentru toţi cei care iubesc şi respectă natura.

Audio: Emisiunea Matinal.