Mi-e dragă România pentru mămăliga noastra românească

Mi-e dragă România pentru mămăliga noastra românească, străvechi element culinar asociat conceptului de bucătărie simplă ţărănească, despre care nu s-ar putea spune vreodată că "şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul".

Dintotdeauna, românii au folosit mămăliga nu doar ca hrana ci şi ca leac, o cură cu mămăligă fiind foarte indicată în Postul Paştelui pentru curăţirea organismului.

Porumbul, sau, cum i se mai spune în popor mălai, păpuşoi sau cucuruz, este apreciat pentru efectul sau detoxifiant.

Cea mai rapidă metodă de a pune de o mămăligă este "mămăliga pripită", într-o oală simplă, direct pe ochiul aragazului, şi dacă e subţire şi mai apoasa se numeşte terci, sau mieşniţă.

Mămăliga tradiţională, fără de care nu se poate imagina mâncarea de stână, este cea vârtoasă, învârtită si îngroşată cu făcăleţul într-un ceaun de tuci, răsturnată pe-un fund de lemn şi tăiată cu aţa.

Înnobilată cu niţică smântână sau asezonată cu mujdei de usturoi, mămăliga este garnitura perfectă la orice tocaniţă, tochitură, ostropel sau ciulama, iar sărmăluţelor le stă cel mai bine cu mămăliguţă.

Alternanţa de straturi de mămăligă cu smântână, unt, brânză, ouă şi jumări se numeşte "pături".

Mămăliga toponită sau topşâtă în straturi cu brânză de burduf e cea mai bună cand e servită cu papară de ouă şi slănină.

În funcţie de regiune, mămăliga apare gătită în diverse forme: turtă de mălai, ouă în cuib, coleaşă, bulz sau urs de mămăligă, puricei aburinzi presăraţi cu caşcaval, "cocoloşi" cu brânză, unt şi verdeţuri, desăvârşiţi pe grătar şi supremul balmoş făcut cu zer şi jintiţă, o adevarată revelaţie culinară pentru străinii care ne calcă pragul.
Pentru unii însă, cea mai simplă şi mai reuşită combinaţie este mămăliga rece cu lapte cald sau, invers, mămăliga fierbinte cu lapte rece.

De nepreţuit. Poftă mare, dar atenţie şi cumpătare, fiindcă se ştie ca mămăliga are proprietaţi... explozive.

Audio: Mi-e dragă România pentru mămăliga noastra românească