Mi-e draga România pentru felul original de a face haz de necaz
Singurul cimitir în care nu ştii dacă să plângi sau să râzi este cel de la Săpânţa. Ceea ce îl face unic este reprezentarea întregii vieţi a comunităţii prin sculpturi.
Articol de Dan Creța, 01 Februarie 2013, 07:57
Umorul macabru prezent în cimitirul vesel din Săpânţa l-a facut celebru în toată lumea.
Singurul cimitir în care nu ştii dacă să plângi sau să râzi a fost creat de artistul Stan Ioan Pătraş, iar ceea ce îl face unic este reprezentarea întregii vieţi a comunităţii prin sculpturi în basorelief, pictate în culorii vii pe un fundal de albastru de Săpânţa.
Legenda spune că atitudinea veselă în faţa morţii era un obicei al Dacilor .care credeau în viaţa veşnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume.
Pe cele peste 800 de cruci de lemn întâlnim câte un scurt epitaf vesel scris în grai popular, care redă viaţa, năzuinţele şi preocupările celui dispărut.
Un epitaf celebru în cimitirul vesel, care mi-a plăcut foarte mult, zice cam aşa: “Sub această cruce grea, Zace biata soacră-mea, Trei zile de mai trăia, Zăceam eu şi citea ea, Voi care treceţi pe-aici, încercaţi să n-o treziţi, Că acasă dacă vine, Iară-i cu gura pe mine.”
Audio: Mi-e dragă România pentru felul original în care se face haz de necaz.
