Mi-e dragă România pentru Chiojdu

Mi-e dragă România pentru Chiojdu, faimoasa aşezare veche de dinainte de întemeierea Ţării Româneşti.

Primii locuitori se numeau moşneni si erau oameni liberi, cu moşia lor, care participau adesea la apărarea ţării, mergând la război cu caii si armele lor proprii.

În zilele noastre Chiojdu ;i celelalte sate Bâsca Chiojdului, Plescioara, Poeniţele, Cătiaşu şi Lera, aflate la poalele Munţilor Siriu între culmile dealurilor Brădetului, Cinterezului şi Muchia Alunişului alcatuiesc o atracţie turistica deosebit de pitorească, atât ca peisaj, cât şi ca dimensiune culturala, prin vechile case care au rezistat timpului si prin păstrarea obiceiurilor tradiţionale.

Te pot încerca trăiri autentice fiindca e uşor a-ţi imagina cum se ospătau odinioară haiducii în Casa cu blazoane, cum îşi păstrau Codeştii ţuica în butoaiele din beciurile caselor lor cu prispă largă şi acoperite cu şindrilă, sau cum cântau domol menestrelii tocmiti anume de boierul Tache sa încalzească atmosfera din salonul de dans luminat pe înserat de opaiţele cu untdelemn.

Legendele şi poveştile din Chiojdu îndemnă turistul să descopere comorile de pe malul râului Bâsca, unde se spune că ar fi fost înmormântată o prinţesă ostrogotă, sau sa desluşească misterul crucilor de piatră care conduc către Poeniţele sau a celor care străjuiesc hotarele ţinutului buzoian.

Despre aceste locuri de basm a scris şi Alexandru Vlahuţă, în celebra sa lucrare "România Pitorească".