Lavinia Betea, istoric: 1 Mai, Ziua Muncii, nu are nimic de-a face cu comunismul

La originea sărbătoririi zilei de 1 Mai stă o mișcare a sindicaliștilor din Statele Unite ale Americii, în timpul Revoluției industriale din secolul XIX. Aceștia solicitau ca ziua de lucru să fie normată la opt ore. Da, de mai bine de un secol așadar se sărbătorește ziua de 1 Mai, dar discutăm despre istoria acestei zile alături cu profesor universitar Lavinia Beta, istoric, doctor în psihologie socială, invitata "Apelului matinal". Bună dimineața!

Lavinia Betea: Bună dimineața!

Cum sărbătoriți, cum marcați, cum petreceți sau, altfel spus, ce faceți de 1 Mai, astăzi?

Lavinia Betea: Eu sărbătoresc, așa cum se spunea înainte de 1989, deşi nu era atunci așa, prin muncă. Pentru mine este o zi obișnuită, o zi obișnuită de lucru, în ritmul meu evident și ritmul meu este cel impus de mine.

Da, să aveți spor, înainte de toate.

Lavinia Betea: Mulțumesc! Şi dumneavoastră, suntem în aceeași barcă.

Multă vreme s-a crezut că această sărbătoare este un produs al comunismului, cel puțin în România, cu defilări închinate liderilor politici și petreceri câmpenești. De fapt, ce sărbătoream?

Lavinia Betea: Ce sărbătoream înainte de 1989, în România? Sărbătoream Ziua Muncii, însă o sărbătoream în maniera sovietică. Atunci se decretase, în 1920, în Rusia bolșevică ziua de 1 Mai ca o sărbătoare națională, ca o zi a muncii, de fapt internațională, că se viza internaționalismul proletar și se lăsa a se înțelege că de fapt este o sărbătoare inventată de comuniști, o sărbătoare comunistă. Nu este deloc așa. Însă felul în care noi am sărbătorit-o a fost oare cumva consensual cu ceea ce s-a numit imperiul sovietic, pentru că în celelalte țări, în țările care au început contestațiile și care - mă refer în primul rând la America și la țările occidentale - ziua de 1 Mai este o zi care marchează lupta, dacă vreți, a sindicaliștilor, a muncitorilor pentru a li se conferi niște drepturi, în primul rând statuarea unei legislații care să îngrădească ziua de muncă la opt ore.

"În România, înainte de 1989, sărbătoream Ziua Muncii în maniera sovietică"

Dar de fapt când a fost marcată în România prima zi a muncii?

Lavinia Betea: Paradoxal, prima zi a muncii a fost în 1939, de către ministrul muncii de atunci, care era nimeni altul decât Mihail Ralea. Carol al II-lea cocheta în timpul acela cu fascismul italian, se desființaseră sindicatele și Mihai Ralea i-a organizat lui Carol al II-lea o sărbătoare a breslelor închinată lui, pentru că acest Carol al II-lea care avea un cult al personalității extraordinar pus în scenă, se autointitulase și regele muncitorilor. El stătea la balcon, muncitorii din bresle treceau prin fața balconului, îl salutau cu pumnul ridicat, salutul fascist, și mai târziu, mai târziu, comuniștii și-au revendicat-o. Au fost luate niște fotografii cu o mulțime în care au fost plasate capetele - fotografii trucate - tinerilor Nicolae Ceaușescu și Lenuța Petrescu și se spunea că nici mai mult, nici mai puțin decât că acești doi tineri au fost organizatorii primului 1 Mai în România. Nici pe departe! Ei nu se aflau pe vremea aceea acolo și este ipotetic că ar fi fost comuniști între cei care l-au salutat pe Carol al II-lea cu salutul fascist. În orice caz, în 1989 era - probabil că și de aici au pornit reținerile ulterioare - s-a sărbătorit cu un mare fast, în ideea că avem de-a face cu un dublu jubileu: 100 de ani de la primul 1 Mai în lume și 50 de ani de la 1 Mai în România, organizat de cuplul Ceaușescu.

"Fotografia de la defilarea de 1 mai 1939, falsificată de Ceaușescu"

E foarte interesantă această lecție de istorie; sper să nu greșesc, Mihai Ralea, cel care până la urmă a devenit un comunist autentic, nu?

Lavinia Betea: Sigur, sigur că da. Sociologul Mihai Ralea, care a fost un cap luminat și care a fost unul dintre oamenii care a ținut să facă politică să fie în prim plan și a avut această mișcare de du-te-vino de la un partid la altul, oare cumva ce se întâmplă în zilele noastre.

Dar există fragmente istorice poate mai puțin cunoscute legate de 1 Mai?

Lavinia Betea: Sigur că da. Vedeți, chiar și în Statele Unite ale Americii confruntările dintre muncitori și autorități - au fost zeci de mii de muncitori organizați de sindicate în protestele din Chicago, mai ales, și din alte orașe americane, de la sfârșitul secolului 19, şi, sigur, că nici autoritățile americane nu erau atunci atât de permisive și nu se vorbea atât de mult de democrație cum se vorbește în zilele noastre. Manifestaţiile acestea s-au soldat cu morți, s-au soldat cu condamnați la moarte și după aceea au fost cinci condamnați la moarte, după aceea au fost reabilitați; și în Franța au fost morți în urma protestelor. Vedeți, este foarte greu de acceptat de niște oameni care vor să obțină profit această micșorare a zilei de muncă. Până la urmă, cele 8 ore dedicate muncii însemnau un enorm câștig. Se împart cele 24 de ore în cele trei treimi, 8 ore pentru munca destinată supraviețuirii tale și familiei, 8 ore socotite ore necesare de somn pentru recuperare și celelalte 8 ore care îţi sunt necesare ție, ca și individ, pentru ca să-ți îngrijești, să te îngrijești de corpul tău, să te îngrijești de sufletul tău, de familia ta - este un câștig formidabil. De aceea, în zilele noastre în America sunt 2 zile. Este un 1 Mai care este o zi a muncitorilor și care este un fel de celebrare a felului în care oamenii aceia au făcut tot ce se putea și-au pus în joc viața pentru a câștiga acest drept care nouă ni se pare că ar fi venit de la natură; şi există o altă sărbătoare în septembrie, este atunci o zi a muncii, despărțindu-se, despărțindu-se oare cumva cele două, cele două etape. Și aș vrea să mai spun și să fie bine reținut, noi sărbătorim astăzi tot felul..., există o zi a prieteniei, există o zi a îndrăgostiților, există o zi a cărții, a Crucii Roșii - este un șir nesfârșit de zile, dar munca este o valoare fundamentală a omenirii și ea există ca valoare celebrată ca atare în toate codurile etice și religioase ale lumii, nu are nimic de-a face cu comunismul și cu confiscarea care s-a produs în anii regimului comunist această zi de 1 Mai care, cred eu, merită celebrată mai intens decât atâtea alte zile, mai mult sau mai puțin însemnate.

Da, mulțumim pentru scurta lecție de istorie.