Apel matinal - invitat: preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (4 iunie, ora 8:32) – Realizator: Se împlinesc astăzi 100 de ani de la încheierea, la Trianon, în Franţa, a Tratatului de pace între puterile aliate şi Ungaria care consacra încetarea existenţei Imperiului austro-ungar. Recunoaşterea pe plan internaţional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a intrat în vigoare la 25 iulie 1921. În România este stabilită prin proiect de lege Ziua Tratatului de la Trianon, o lege care nu a fost încă promulgată de preşedintele Klaus Iohannis. În legătură directă cu noi este profesorul universitar doctor Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca şi preşedinte al Academiei Române. Bună dimineaţa!
Ioan Aurel Pop: Sărut mâna! Bună dimineaţa, dumneavoastră şi ascultătorilor!
Realizator: O lecţie de istorie pe scurt vrem să aflăm de la dumneavoastră, dar care pentru mulţi poate fi o rememporare a cunoştinţelor despre istorie. Ce trebuie să ştim despre Tratatul de la Trianon?
Ioan Aurel Pop: Da, este un subiect fierbinte astăzi. După părerea mea, când vorbim de noua arhitectură a Europei centrale şi de sud-est de după Primul Război Mondial este absolut obligatoriu să facem distincţie între realităţile de fapt şi realităţile de drept. De fapt, toată ordinea veche a acestei regiuni s-a prăbuşit în anul 1918, nu în 1920. În 1918 au căzut patru imperii, s-au format noi state, s-au întregit altele după criterii etnice şi naţionale, iar cauza acestei imense schimbări a fost, fără îndoială, lupta de eliberare, de emancipare naţională a popoarelor care era pornită chiar din secolul XVIII şi accentuată după aceea după 1800. Dar ocazia schimbării a fost, fireşte, Primul Război Mondial sau Marele Război, care a favorizat împlinirea voinţei popoarelor pe fondul înfrângerii puterilor centrale şi ulterior noua ordine de fapt a fost consfinţită printr-o ordine de drept în anii 1919-1920 prin tratatele de la Paris. Trianonul este un episod din aceste tratate, dar pentru români, cehi, slovaci, croaţi, momentul culminant al schimbărilor a fost toamna anului 1918, iar anul 1920 a însemnat doar, repet, legiferarea în plan internaţional a acestor realităţi. În viziunea acestor popoare nu marile puteri au creat România întregită sau Slovacia în cadrul Cehoslovaciei, sau Croaţia în cadrul Regatului sârbilor, croaţilor şi slovenilor, ci aceste popoare care şi-au luat cumva sorta în mâini. Mai mult, în plan internaţional prin preşedintele american Woodrow Wilson aceste înfăptuiri au fost cumva statuate, au fost legitimate şi ele când s-a emis principiul, recunoaşterea în plan internaţional a principiului luptei popoarelor pentru autodeterminare. Prin urmare, Trianonul are o importanţă extraordinară, pentru că a consfinţit ordinea de fapt printr-o ordine de drept. Şi aici cred că este şi o interpretare diferită a unora dintre membrii elitei maghiare, care privesc Trianonul ca un factor hotărâtor în noua arhitectură şi a acestor popoare de care vă vorbeam eu, inclusiv românii, care accentuează Trianonul ca o legiferare a unor înfăptuiri de dinainte.
Realizator: Aşadar, putem vorbi despre efectele Tratatului de la Trianon.
Ioan Aurel Pop: Cum să nu! Efectele acestea se văd şi astăzi pentru că, din fericire, frontiera de vest stabilită atunci prin Tratatul de la Trianon a rămas validă în toată această sută de ani, a fost confirmată de mai multe ori şi prin urmare dacă 100 de ani reprezintă ceva în istorie, atunci înseamnă că voinţa acestor popoare care trăiau în Imperiul austro-ungar, voinţa lor a fost legitimă şi durabilă, în sensul că fost recunoscută. Prin urmare, aceste popoare nu au făcut nimic împotriva mersului istoriei, pentru că provinciile care s-au desprins de Ungaria sau ţările care s-au desprins din Ungaria, parte a Austro-Ungariei, aveau majorităţi nemaghiare şi s-a respectat un principiu recunoscut în plan internaţional.
Realizator: Spuneaţi mai devreme că Tratatul de la Trianon este un episod cu o însemnătate în primul rând juridică, dar o temă de discuţie sensibilă pentru poporul ungar. Cum s-a ajuns aici?
Ioan Aurel Pop: Poporul ungar fireşte că a suferit o traumă deosebită, pentru că a pierdut Ungaria numită istorică sau coroana, Ungaria coroanei Sfântului Ştefan, tradiţia asta a unei Ungarii Mari a suferit o lovitură de moarte. Două treimi din teritoriile istorice locuite majoritar de slovaci, de croaţi, de români, chiar de sârbi în cazul Voievodinei, ca majorităţi, au fost pierdute şi elita ungară de atunci până astăzi, cu anumite nuanţe, a accentuat această tragedie sau cum o numesc unii istorici catastrofa de la Trianon./lazard/ilapadat
E vorba mai mult de o viziune sentimental-istorică decât de una realist-juridică.
Realizator: Cum s-ar putea elimina, domnule președinte, patimile din această discuție despre Tratatul de la Trianon? Se poate ajunge vreodată la un consens?
Ioan Aurel Pop: Cred că s-ar putea ajunge, dacă nu la un consens perfect măcar la o apropiere a viziunilor, dacă factorii politici n-ar interveni. Din păcate, și în România uneori, și în Ungaria mai ales acum, în acești ani cu guvernul pe care Ungaria îl are, se accentuează dezbinările. Dar, din fericire, tânăra generație este mai pragmatică, mai realistă, se gândește la Europa unită, chiar dacă nici aici nu avem perspective foarte optimiste în acest moment, dar noi sperăm ca Europa să existe. Și atunci pentru tineri, pentru majoritatea popoarelor, români și maghiari, problema numai este acută. Ea face parte din istorie, granițele se spiritualizează cum spunea Titulescu, libera circulație a ideilor, a oamenilor, a forței de muncă este cumva statuată și nu cred că mai reprezintă o problemă de conflict. Conflictul este întreținut din interese, după părerea mea, politice.
Realizator: Și poate tot pentru cei tineri am avut o lecție de istorie pe scurt despre Tratatul de la Trianon. Vă mulțumim pentru toate aceste lămuriri.

(PH)