Un decret comunist împotriva monahismului ortodox românesc
În 1959, 4000 de călugări ortodocşi români au fost daţi afară din mănăstiri
Articol de Mădălin Iacob, Braşov, 19 Noiembrie 2009, 11:40
Comuniştii vedeau în mânăstiri un pericol pentru regim
La 28 octombrie 1959, Prezidiul Marii Adunări Naţionale adopta Decretul 410, care aducea o serie de amendamente Decretului nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase. Decretul prevedea că nu pot fi călugări sau călugăriţe persoanele fără studii teologice, şi femeile sub 50 de ani şi bărbaţii în vârstă de mai puţin de 55 de ani. Aplicate retroactiv, măsurile cuprinse în Decretul 410 au avut efecte devastatoare asupra vieţii monahale din România, care cu greu au putut fi contracarate.
În anul aplicării decretului, 1959, în mănăstirile din ţară erau aproximativ 6000 de monahi. Paradoxal numărul lor crescuse foarte mult în plin regim comunist faţă de anii anteriori (în 1939 existau aproximativ 3500-4000 de monahi).
Istoricul George Enache explică acest lucru prin "măsurile luate de patriarhul Justinian, care a reuşit să asigure mănăstirilor o bază materială serioasă şi o viaţă spirituală sănătoasă. Din acest motiv regimul comunist a văzut în mănăstiri un pericol real pentru stat". Astfel a apărut celebrul decret 410, în urma căruia 4000 de călugări au fost daţi afară din mănăstiri.
Părintele Simeon de la Sihăstria
Părintele Simeon, actulalul duhovnic al mănăstirii Sihăstria era, în acea vreme, un tânăr monah al mănăstirii Putna. "Decretul" l-a obligat să plece din mănăstire. Un timp scurt a stat în satul său natal, dar dorul de mănăstire l-a rechemat la Putna.
În înţelegere cu stareţul "s-a angajat" cioban la vitele mănăstirii. Ziua era cu vitele la păscut, iar noaptea venea pe furiş la slujbele din mănăstire. După trei ani, "s-a reîntors" în mănăstire. Putna intrase în circuitul turistic al statului comunist, şi avea nevoie de "personal".
Cazul părintelui Simeon este printre cele mai fericite. Mulţi alţi monahi nu au reuşit să se mai reîntoarcă niciodată în mănăstiri. De exemplu, părintelui Arsenie Boca, Securitatea i-a interzis până la moarte reintrarea în mănăstire.
Alţii au trăit toată viaţa în oraşele din preajma mănăstirii de unde plecaseră. Au fost însă, mulţi monahi care "s-au pierdut" în lume, adică au încălcat voturile monahale şi şi-au întemeiat familii.
Patriarhul Iustinian Marina a reîncadrat în mănăstiri monahi scoşi cu Decretul
Decretul a rămas în vigoare până în 1989 (în mod concret el a fost anulat în anul 2002). Istoricul Adrian Petcu spune că totuşi "mulţi călugări au reuşit să se reîntoarcă în mănăstiri. În primul rand, datorită patriarhului Justinian, care, dupa cum reiese din documentele securităţii, crea o stare nefavoribilă aplicării decretului.
Într-un bilanţ al securităţii din 1963, se spunea că patriarhul Justinian reuşise să reîntoarcă în mănăstiri 245 de călugări din Arhiepiscopia Bucureştiului.
Apoi au fost situaţii în care autorităţile locale au ignorat prevederile decretului, iar în anii '70, odată cu deschiderea către Occident a regimului comunist, patriarhul Justinian a reuşit să mai reîncadreze alţi monahi în mănăstiri, astfel încât în 1989 în mănăstiri erau aproximativ 4000 de călugări".
La Patriarhia Română, a avut loc la 18 noiembrie 2009 şedinţa comemorativă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc cu tema "Decretul 410/1959 privind reglementarea vieţii monahale. Context istoric şi consecinţe defavorabile Bisericii“, iar la 19 noiembrie, ziua în care se împlinesc 50 de ani de la emiterea decretului, a fost oficiată în Catedrala patriarhală din Bucureşti o slujbă de pomenire pentru toţi cei care au avut de suferit în urma acestei măsuri a statului comunist.
